De curînd a făcut înconjurul lumii povestea lui Bucks, cîinele ciobănesc belgian care a devenit militar în Rusia, a fost trimis de Putin să invadeze Ucraina și s-a trezit abandonat de camarazi în timpul retragerii din Nicolaevsk. Ucrainenii l-au luat prizonier, apoi l-au învățat limba lor și, după o matură chibzuință, l-au înrolat în Garda Națională. Rușii și-au mai părăsit în retragere tancurile, camioanele și alte fierotenii de uz militar, pe care ucrainenii le-au capturat și au început să le folosească împotriva foștilor deținători. Dar să-și lase în urmă și cîinii!?
Dacă nu știați, în armată cîinii au grade ca și oamenii. Încep de la soldat și pot ajunge oricît de sus pe scara ierarhică. Nu chiar generali, dar colonei sigur. Comandantul batalionului unde am făcut armata era lent-colonel, în timp ce unul dintre cîinii lupi de-acolo ajunsese colonel plin. Dar cum în armată funcția bate gradul, colonelul-cîine executa ordinele lent-colonelului biped. Totuși, gradele astea sînt importante și pentru cîini fiindcă în funcție de ele li se stabilește rația de mîncare și conținutul ei. Un cîine-ofițer are alt meniu decît cîinii-trupeți. Despre cîinii decorați pentru vitejie presupun că ați auzit, așa că nu insist cu amănunte.
Ce s-o fi întîmplat însă cu cățelarul rus care-l ținea pe Bucks în lesă și care trebuia să aibă grijă de el ca de ochii din cap, la fel ca de AKM-ul din dotare? O fi fost ucis? Luat prizonier? A trecut printr-un moment de nebunie și și-a gonit cîinele, ca să nu mai aibă și grija lui în retragere? Nu se știe. Sau Bucks n-a fost atît de bine dresat încît s-a speriat de zgomotul exploziilor și a fugit apucat de streche, cum li se întîmplă cîinilor civili cînd îi înspăimîntă petardele de Anul Nou? Că una, că alta, mare trebuie să fi fost demoralizarea rușilor dacă și-au lăsat de izbeliște camaradul patruped ori dacă n-au fost în stare să-l scape de sperietură și l-au pierdut, fiindcă nu le mai ardea de pielea lui. Iar Bucks pesemne că s-a născut într-o zodie norocoasă, de vreme ce ucrainenii care l-au capturat nu l-au împușcat de frică să nu-i muște, ba, în loc să-și vadă de războiul lor, s-au îndurat de el și l-au adoptat.
Tot în Ucraina și tot un cîine-lup, ăsta un dog german, a avut niște peripeții de-a dreptul epice împreună cu stăpîna lui, o civilă de vîrstă mijlocie care s-a refugiat împreună cu el din calea rușilor. Cîinele, bătrîior, nu era în stare să țină pasul cu aparținătoarea lui. Cînd obosea, îl lua femeia în spinare și mergea așa mai departe. Iar cînd obosea femeia, trăgea cîinele de ea să-și continue drumul, peste 40 de kilometri, pe care i-au străbătut noaptea, la lumina unei lanterne.
Viețile paralele ale celor doi cîini ar trebui să le dea de gîndit strategilor de la Kremlin și lui Putin însuși despre cum stau cu moralul trupele lor, în război, de-au ajuns și cîinii lor militari să întoarcă armele.
