Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Cînd creierul te trădează de tot

Zoom Cînd creierul te trădează de tot

Spune-mi de ce bolești, ca să-ți spun cine ești! Nu-mi place să cred în această vorbă, deși de cele mai multe ori e adevărată. Mai ales la scriitori. Chiar dacă unii dintre ei suferă de boli închipuite. Astea sînt cel mai greu de tratat, fiindcă medicul care-i spune pacientului-scriitor că n-are nimic, oricît ar fi el de bun diagnostician, trebuie să descopere și suferința din cap a clientului său. Or, asta nu mai e treaba internistului, ci a psihanalistului. La noi, scriitorul nu se așază pe canapeaua psihanalistului, ca să nu-i iasă vorbe că s-a scrîntit. Și nu face asta nici dacă emigrează în țări unde nu te acuză nimeni de scrînteală cînd devii clientul unui analist al obsesiilor tale.

Marta Petreu a scris o carte despre bolnavul Emil Cioran, pornind de la mărturisirile și fixațiile lui încă din tinerețe. Cartea a ajuns la a treia ediție în România, deși obsesia publică autohtonă asupra protagonistului a scăzut mult în ultimii ani. Primul care a scris mult despre suferința pe care i-au adus-o bolile a fost Cioran însuși. Și asta chiar din volumul său de debut, Pe culmile disperării. Un reumatism care începe să-l irite încă de pe la 17 ani și care-l va urmări toată viața, insomnia cronică de care a fost chinuit cîțiva ani în tinerețe și o mulțime de alte boli sîcîitoare au marcat de la (bun?) început filosofia lui Cioran.

Suferința fizică e marea lui temă. Bolile trupului sînt și ale spiritului, e convins Cioran, care se simte altfel decît ceilalți din cauza bolilor lui. Fiul popii din Rășinari capătă de timpuriu un orgoliu al durerii fizice, care-l face să se simtă mai trecut prin viață decît cei de vîrsta lui și să ia peste picior suferințele strict metafizice ale filosofilor și literaților. Insomnia cronică îi dă stări bizare, făcîndu-l să se simtă pe culmile disperării, ceea ce, cum observă Marta Petreu, înseamnă și undeva foarte sus, dar și abisal de jos, încît Cioran se ia la harță tot mai des cu Dumnezeu, ca unul pe care boala l-a apropiat și de Rai, și de Iad.

Cei care au trecut prin mai multe nopți în șir de insomnie cunosc stările unice pe care le stîrnește veghea neîntreruptă, cu treceri de la o acuitate aproape neverosimilă a gîndirii la o blegeală a minții care îi face să intre în panică. Așa se face că, încă din tinerețe, Cioran e încercat periodic de spaima că i s-a îmbolnăvit și creierul. La Paris, aceste momente de panică se îndesesc. Totuși, Cioran, care e clientul statornic al unui spital unde medicii îl folosesc și ca material didactic pentru studenți și unde unul dintre ei le spune discipolilor săi că toate chestiile de care se plînge pacientul nu sînt decît la el în cap, nu se duce la psihiatru și nici la psihanalist, ci se tratează singur. Renunță la tutun și la cafea, nu mai bea alcool și face lungi plimbări pe jos sau cu bicicleta. Mai mult, îl sfătuiește insistent pe Eugen Ionescu să nu mai bea nici el și îi adresează fratelui său din Romînia diverse sfaturi medicale, ca unul care știe pe de rost predicile doctorilor și farmaciștilor pe care-i frecventează. În cele din urmă, însă, temerile lui că i s-a îmbolnăvit și creierul se adeveresc. Cînd e lovit de Alzheimer, Cioran nu mai are nici măcar satisfacția păguboasă de a constata că a avut dreptate. Memoria lui se tot fisurează, pînă cînd din el nu mai rămîn decît senzațiile unui trup al cărui creier aproape că nu mai funcționează. O tragedie personală de a cărei contemplare Cioran e scutit, dar care o face pe prietena sa, Sanda Stolojan, să se întrebe cînd va fi izbăvit trupul care-i poartă numele filosofului de umilințele bolii creierului lui Cioran.

Trebuie să-i mulțumim Martei Petreu pentru această carte.

Marta Petreu, Despre bolile filosofilor. Cioran, Editura Polirom, 2017.

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

romania100
Editoriale
  • De ce începe să-mi fie mie rușine de sfînta nerușinare a altora

    19 iunie 2018

    Într-o vreme în care personajele lui Caragiale au evadat din proiect sfidînd legile metamorfozei, nu părem prea zguduiți că Mița Baston i-a luat locul lui Tipătescu, nici că Efimița nu […]

  • Klaus și uz de klaus

    19 iunie 2018

    Săptămîna trecută, un judecător al Curții Constituționale, Lăzăroiu, a fost amenințat. Sună îngrozitor, dar e exact așa cum sună. Consilierul prezidențial Tănăsescu și-a luat concediu și l-a atras în biroul […]

  • Isărescu și sclavii

    19 iunie 2018

    Când au apărut informații despre colaboratorul Manole, în presă a fost embargou ca pe vremea lui Gabriel Oprea. Există suspiciuni mai mult decât rezonabile că Mugur Isărescu, guvernatorul BNR, a […]

  • Războiul de independență se amînă

    12 iunie 2018

    Mitingul PSD, înrămat de Antena 3 și RTV, atîrnă acum pe perete, alături de mitingul #rezist, pictat, de-a lungul unui an întreg, de Digi24, Realitatea TV și HotNews. Sînt două […]

  • Dulăul cu colții pe-arginți

    12 iunie 2018

    “Bătrânii și moldovenii ne vor distruge viitorul!”, spuneau, fără fereală, antipatizanți de toate vârstele ai PSD-ului, înainte de parlamentarele din 2016. Prin urmare, pe locul 1 al listei pentru Senat […]