Să facem cunoștință cu Zorn, războinicul violent de pe Zephyria, o insulă fictivă din Pacificul de Sud, apărut brusc în ușa casei din California a fostei sale soții, în căutarea fiului adolescent cu care vrea să reia legătura după niște ani de absență. Reacceptat în anturajul familiei, Zorn strică însă fiecare moment de apropiere de ceilalți, purtîndu-se copilărește, cu cruzimea inocentă de care doar preșcolarii sînt în stare, hăcuind cu sabia, la fel de insensibil, inamici zephyrieni sau legume pentru salată.
De ce s-ar purta în halul ăsta, întrebați? Pentru că eroul principal din Son of Zorn e un barbar cu minte infantilă, o parodie de Rahan combinat cu Conan (pentru cei din generația 35+ care-și mai amintesc revista franțuzească dată din mînă în mînă prin clasele gimnaziale și de filmul de acțiune ce rula pe videocasetofoanele anilor ’80), un personaj desenat care interacționează neobișnuit de firesc cu oameni și obiecte din lumea reală inventată a serialului și pe care cei din jur îl tratează ca pe o minoritate de altă rasă. Exact, Zorn face parte din categoria mexicani, chinezi, indieni, alieni, orice altceva diferit de profilul WASP pe care americanul simplu votant de Trump îl știe și îl înțelege.
Chiar dacă ideea nu-i originală (s-au mai încercat mix-uri de animație cu acțiune live) și animația e brută, nefinisată, conceptul este interesant, iar interacțiunea desen-actor destul de bine realizată, astfel încît să nu dea senzația supărătoare de fake ordinar. Dar aici se cam termină chestiile OK ale serialului, pentru că Son of Zorn păcătuiește prin repetitivitate, uzînd de o satiră pe doar două teme majore (tatăl divorțat, părinte ratat, care vrea să recreeze relația afectivă cu fiul abandonat, dar insistă prea mult și prea repede în a face parte din viața lui, greșind aproape mereu; eroul mitologic – irelevant dacă desenat sau nu – care încearcă să se adapteze societății moderne, fără să o cunoască și să-i înțeleagă cultura) și devine relativ rapid, după doar cîteva episoade, plictisitor.
În lipsa unei dezvoltări ample a scenariului, care să dea mai multă consistență poveștii, faza animată pare că a fost implementată numai din motive de buget limitat, pentru că butaforia și costumele unui luptător legendar / supererou de bandă desenată ar fi costat mult prea mult ca să fie produse și a fost mai ieftin să fie schițate pe peliculă, din cîteva linii colorate. Deși tehnologia CGI nu mai e atît de scumpă și a avansat suficient în ultimii ani, pentru ca, de exemplu, o pasăre uriașă de pe Zephyria să apară în cadru doar pentru a fi ucisă cu lovituri repetate de sabie, suficient de credibil pentru telespectator și fără ca asociațiile de protecție a animalelor să dea în judecată producătorii.
Son of Zorn, 2016- , sitcom semi-animat, creat de Reed Agnew și Eli Jorné, difuzat de Fox.
