Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Cine are carte e un fraier arogant

Zoom Cine are carte e un fraier arogant

Ce mai veste-poveste, sîntem, poate (mai mult ca sigur), ultimii din Europa la carte. Și la școală, și pe piață. Nu cred că are rost să spun că mai mult de 80% la sută din populație nu cumpără nici măcar una într-un an. După socoteala mea, cei care se învrednicesc să citească și să plătească sistematic nu-s mai mulți de 200.000. Ei sînt cei care țin în viață industria asta și e de mirare că mai există. Dacă stăm strîmb și judecăm drept, nici nu-i poți cere unuia care obosește la școală să citească o jumătate de pagină de literatură, pe care nici nu o înțelege, să își continue chinul. La ce bun? Cărțile strică mintea și irosesc timpul. Păi, dacă nu stai să belești ochii pe niște rînduri de semne îmbîrligate care seamănă cu o turmă risipită și năucă de oi negre, poți face o afacere, un gheșeft, ori poți încinge un chef la grătar cu pet-ul la picior. 47% din cetățeni, contemporanii și conaționalii noștri, trăiesc bine, rîd, se distrează și se înmulțesc fără să treacă vreodată de prospectul unui aragaz sau al unui medicament. Da’ ce spun eu? Amicii mei medici îmi povestesc tot soiul de năzbîtii despre inși intoxicați care ajung la spital taman pentru că nu au trecut de primul paragraf din prospectul unui medicament. De aia – tot ei sînt cei care o spun – înfloresc „științele paramedicale“. Șmecheri și escroci cu limba subțire și mieroasă vînd iluzii pe bani buni. Bani mult mai mulți și mai buni decît dacă ar fi pus mîna pe carte. Dar, deh, cititul doare.

Și cu asta, basta. Am ajuns la subiect. Totul se învîrte în jurul banilor și în jurul socotelilor de acasă, care nu se potrivesc niciodată cu cele din tîrg. Mitologia populară mai întreține un mit, prin care ura și disprețul față de scriitori cresc în intensitate și mai subțiază numărul cititorilor. Umblă prin tîrg vorba că scriitorii cîștigă sume colosale, după ce au plătit editurile să îi publice pe sprînceană, iar editurile sînt adevărate bănci lacome, care spoliază cititorul credul. Am mai spus-o de multe ori, dar mă văd nevoit s-o repet: din prețul total al cărții, editura nu încasează în folosul ei mai mult de 10%. Și asta șontîc-șontîc, pentru că, la noi, vînzarea asta merge ca ochii mortului. Cu greu, poate într-un an sau doi, se strîng toți banii de la librării (las’ că vă explic mai jos cum e cu librăriile). Între timp, editorul plătește redactorul, corectura, graficianul, regia (chirie, lumină, încălzire) și tiparul. Toți acești bani vin exclusiv din vînzare. De aia n-ai să vezi huzur la editurile mici, care fac tot soiul de acrobații ca să se țină pe linia de plutire.

O să mă întrebați de ce o fac. De ce nu lasă baltă totul și nu se apucă de ceva serios? Un atelier auto, o măcelărie, o tinichigerie, ceva folositor. Nu știu. Bănuiesc că, în ciuda dificultăților și a nopților nedormite, oamenilor asta le place. Uneori, e bună și mîndria profesională la ceva. Dar ar trebui să știți că banii nu se încasează în avans, ca la curve, ci după ce se termină măcar o bună parte din tiraj. Ei, tirajul… Aici îi e greu voinicului. Pentru că ne întoarcem la început. Lumea nu prea citește și pentru că e cartea cam scumpă. Scumpirile la hîrtie au dat o pălitură de osîndă industriei. Bineînțeles, există și edituri care o duc bine. Alea foarte mari, cu un public dedicat. Tirajele lor sînt duble, triple, cvadruple. Lumea are încredere și cumpără, chiar dacă nu citește sau nu poate să citească texte îmbîrligate. Dar acolo nu e de citit, e de pus pe raft o valoare sigură. Poate că, la pensie, va veni și vremea volumelor respective. Iar o bibliotecă ticsită de celebrități dă bine rău în ochii celor care încă nu au nimic pe rafturile frumos asamblate de meșteri pricepuți și scumpi.

Dar să revenim la autor. Amărîtul de care vorbim poate spera la un succes. Însă trebuie explicat cu multă răbdare și cu și mai multă îngăduință ce e aia succes în patria noastră. Pentru un poet, 500 de exemplare, pentru un prozator, 1.500, iar pentru un dramaturg e suficient dacă o trupă de teatru îi citește și îi montează piesa. Să-i lăsăm pe dramaturgi, acolo e bine și cald. Dar un poet nu cîștigă nimic. Iar un prozator, cu chiu, cu vai, înșfacă într-un an sau doi fabuloasa sumă de 4-5.000 de lei. Adică un salariu mediu pe economie. Cam așa stau lucrurile cu nesuferiții care nu se mai satură de bani și de glorie nemeritată. Însă și aici avem un ghiogîrț. În căutarea cărților ieftine, mulți cititori naivi cumpără de pe net, de pe anumite saituri, la prețuri ridicole, de pînă în 10 lei, titluri care ar costa altfel, 30-40 sau mai mult. Cum e posibil? Simplu. Saiturile de care vorbesc comandă la editură, dar așa cum vă spusei, nu plătesc nimic înainte. Apoi dau drumul la promoție și banii nu mai ajung niciodată nici la editor, nici la autor. Așa se face că avem cîteva firme care se scaldă în faliment, ferite de vreo responsabilitate.

Singura apărare e cea a editurilor care vînd direct. Reducerile lor nu-s la fel? Nu. Practic, ele deduc comisionul imens al librăriilor și nu mai pierd nimic. Banii vin imediat și pot fi puși la muncă, să apară alte și alte cărți. Așa merg treburile la noi. Ah, uitasem. Dacă bibliotecile ar mai avea fonduri de achiziție, poate că muribundul ar mai mișca un degețel. Dar n-au. Așa că uitați repede ce am zis.

Citeşte mai multe despre:

16 comentarii

  1. #1

    Pi ate lucrurile s-ar schimba, dacă la școală, copiii ar învăța să citească și oră de română să fie un spațiu interactiv unde să se poată discuta liber. Dacă tu la Bac ceri, în continuare, comentarii învățate pe de rost, nimeni sau aproape nimeni nu va citi o carte ca nu are rost dacă citesc comentariul și iau examenul.
    PS.Florin Iaru, Cristian Teodorescuși generația anilor ’80 în literatura română citind Academia Cațavencu / Cațavencii

    • #2

      Ce doream sa scriu, dar având degețelele puțin mai mari, nu mi-a reușit. Pentru mulți dintre noi, literatura română a rămas undeva la nivelul anilor ’70, acea predata la liceu. Despre generația’ 80, am aflat în primul rand citind articolele din Cațavencii ale dvs și ale lui Cristian Teodorescu.

  2. #3

    ZIARE CU MIROS DE CERNEALA PROASPATA
    La ora 11 se aduna lumea la coada la chioscul de ziare din Podu Ros. Se aducea apoi presa venita cu trenul de la Bucuresti, – Sportul, Scanteia, Scanteia Tineretului, Romania Libera. Pe toate la cumpara lumea, cu stat la coada, gen „dati dom’le cate un singur ziar sa ajunga la toata lumea, ce naiba”.
    Imi amintesc mirosul de ziar proaspat, abia scos din pachet. De citit, nu prea aveai ce citi, decat Sportul.
    In prezent, chioscul de ziare a disparut demult, la toneta respectiva se da nes la dozator si cateva reviste invelite in punga de plastic.

  3. #4

    CITESC DECAT .PDF-uri
    Deci, ziare pe hartie mirosind a cerneala proaspata nu mai citesc de ani buni, decat dimineata la cafea, rasfoiesc cateva saituri de stiri. Pe laptop.
    Cartile le citesc tot pe laptop in format .pdf. Este de-a mai mare ciuda cand citesc vreo recenzie despre o carte pe care o vreau, dar nu o gasesc pe net gratis.
    Nici nu poate fi vorba, nu exista comparatie, pe net citesc carti la care nici nu visam ca le voi avea vreodata. In special lucrari despre holocaust, legionari, mein kampf si altele, multe le am pe o lista de asteptare intr-un folder anume, despre istorii revizioniste.
    Despre asa zisa literatura beletristica, scrisa in carti de hartie nici nu poate fi vorba, nu am timp si nici aplecarea respectiva.

  4. #5

    Chiar daca nu sunt din branșă (poți spune breaslă), adoptați politica din vest:
    Editurile mici se unesc sub un singur brand, vând direct și-și caută sponsori interesați de o anumită publicitate (specifică tipăritului).
    Evident, e complicat și durează.

  5. #6

    Completare

    Autorii și micile edituri trebuie sa semneze contracte de exclusivitate cu brandul.
    Contracte pe doi ani, pe cinci, dracu’ știe, nu mă pot pronunța.

  6. #7

    Bun articol !

  7. #8

    Ați intrat vreodată pe paginile web ale editurilor și librăriilor? Nesimțire sau indolență mai mari decît acolo nu veți găsi! Se plîng că n-au vînzări, dar nu fac nimic să ajungă și la nea Vasile din vîrful dealului (care acu’ are 5G!). Încercați să căutați vreun autor pe carturesti.ro (cel mai evoluat magazin online) și vedeți ce rezultate dă, de-ți vine să te arunci de la geam (noroc că stau la casă!).
    GC

  8. #9

    Ar fi bine dacă teoria domnului Iaru ar fi corectă. „Românii nu mai citesc cărți din cauza prețurilor mari”…
    Eu zic că dacă ar VREA SĂ CITEASCĂ cu adevărat, nu banii ar fi problema. Există anticariate domnule Iaru ! Sunt anticariate online cu sute de mii de volume !
    Cine te pune să mergi la târgurile de cărți, când poți citi biblioteci întregi cu banii pe care îi dai pe cablul tv.(adică abonamentul la t.v.prin cablu) ?!…
    Dar renunță cineva la televizor pentru o carte ?
    Sau poate din cauză că o carte veche sau second-hand nu are miros de cerneală proaspăta ?
    Hai să fim serioși. E exact ca scuza aia penibilă când funcționarul ia mită. De ce ? Pentru că e sărac și nu-i ajunge salariul de mizerie.
    Există biblioteci, încă există. Și ce dacă ?
    Generații întregi de elevi și de studenți au citit, au învățat și s-au adăpostit de frig în biblioteci. Acum în biblioteci bâzâie muștele.
    Dacă sunt doar 200 000 de cumpărători de carte nouă, eu zic că există de zece ori mai mulți cumpărători de carte veche.
    Ce ziceți de un pachet cu cărți semnate de : Mario Vargas Llosa, Gabriel Garcia Marquez, Vicente Blasco Ibanez, Charles Chaplin, Mihail Bulgakov, Erich Maria Remarque, A.J.Cronin…și alți vreo zece autori, la prețul de 100 lei (ron)?
    Pachetul adus acasă de curier, fără să te deplasezi la târguri, librării sau edituri.
    Cine vrea autori la modă, să cumpere de la târg. Acolo însă este și ceva snobism.
    Eu cred că o carte bună, este ca un pahar de whisky bun. Vechimea îi dă culoare, gust, tărie,savoare, parfum, ș.a.m.d.
    Pe vremea de tristă amintire, exista o vorbă : „Eu cresc mare și voinic fără să mănânc nimic”.
    Parafrazând sloganul, putem zice că unii din ziua de azi, sunt culți, deștepți și binecrescuți fără să citească o carte.
    Și poate e adevărat. Ei nu citesc cartea , văd direct filmul.
    Dar ce să vezi ? Filmul făcut după „Mizerabilii” nu respectă deloc litera cărții. Javert polițistul, este o persoană de…culoare ! Un negru carevasăzică.
    Tot e bine, e încă bine. Când Javert o să fie obsedat de Jean Valjean din
    punct de vedere…sexual, atunci se duce dracului și spiritul cărții.
    Așa că cititul în exces este dăunător, pentru ca unii fac adaptări cinematografice ciudate.
    Oare cum este mai rău, înainte sau acum ?
    Să dai foc cărților sau să le tratezi ca și cum nu ar exista ?…

  9. #10

    Eu am scris 3 cărți ,în paralel , in 10 ani. In total vreo 900 pagini in categoria spiritualitate – sănătate pt cap și spirit coroborat la realitate. Zac în calculator.

    Nu vad rostul și nici ca vreo editura sa fie interesata sa le publice.
    Nu vad ca oamenii ar citi tocmai din motivele invocate în articol
    De ce le am scris? Din revolta. Din cauza nedreptăților, minciunilor, cruzimii, anormalității din jur.
    Nu mă potrivesc cu ce e in jur și nimic în jur nu mă reprezintă.

    N am înțeles niciodată de ce părinții m au adus în acest Iad numit Pământ.

  10. #11

    Amu’,hai să fim obiectivi.A cumpăra carte în Ro. este o risipă.Având în vedere prețul cărților.Din punctul meu de vedere.Sunt cititor „adictiv” de fo’ cincizeci și ceva de ani.Dar atâta vreme cât am biblioteca din Zalău la dispoziție, GRATIS,ar fi aiurea să le cumpăr.Părerea mea.

    • #12

      Felicitări domnule Adi !
      Faptul că citiți de 50 de ani și mergeți la bibliotecă, denotă disciplină, igienă spirituală, și vă face onoare. Asta înseamnă voință și pasiune. Sunteți dependent de cărți și astfel neuronii sunt antrenați și în formă tot timpul. Alții pierd timpul prin cârciumi sau în fața televizorului urmărind emisiuni de șanț și tot felul de scandaluri din marea mahala numită București.Și ca un făcut, parcă intenționat se promovează prostia și ignoranța. Un fost președinte al țării a afirmat mândru că nu s-a omorât cu școala. Tot ce altădată erea considerat o valoare acum e aruncat la gunoi. Stagiul militar este o mare pierdere de timp, pentru unii tineri de azi. În alte vremuri armata te făcea om. „Ai carte, ai parte” a devenit slogan la …jocul de cărți.
      Și totul pleacă de la educație. Plăcerea sau bucuria cititului se învață în copilărie și e ca bicicleta. Unde mai vezi copilul de la țară mergând la păscut vacile cu o carte în buzunar ? Acum dacă pui un copil să vadă de gâște comiți o infracțiune. De ce nu se mai citește azi ca altădată ? Pentru că generația de azi nu a avut de la cine învăța.
      Cu mult respect !

  11. #13

    Poate ca Pamintul e iadul altor planete – cum spunea Huxley (sper sa nu gresesc), dar nu trebuie sa renunti niciodata. Exista carti, si picturi, si filme, si, mai ales, atita muzica (un tril de mierla, macar) incit iadul asta poate fi rai. Daca il vezi de unde trebuie.

    Altminteri, scriitorii au fost mereu saraci, in afara de cei care au fost bogati. Si nici editorii n-au dus-o rau, sa fim seriosi (tot aia bogati, desigur). Vorba marelui Hagi (again, si putin rasucita): daca nu e rau, e bine.

    Cartile au fost mereu viata mea, chiar m-am gindit la asta azi (cu creierul din capul meu; de inima nu mai spun, ca-i dau pastile). Cartile m-au salvat intotdeauna, cred ca ma vor salva si de data asta. Cititi (sau recititi) „Idiotul” lui Dostoievski si spuneti-mi daca nu vi se taie rasuflarea. O data, si inca o data, si inca o data. Si de oricite ori.

    Cu toata stima, A. Matita

    P. S. Acest mesaj e valabil pentru (dupa socoteala mea) cam 8 (maximum) 12 la suta din popor (poporul lumii, nu al tarii). Trebuie sa ne obisnuim sa fim o minoritate si sa fim fugariti pe strazi cu furci, cu coase, cu topoare. Desi acum armele sint cu totul altele.

  12. #14

    V. Vosganian ales democratic [ ? ] presedinte al uniiunii scriitorilor ! Asteptam parerea d-lui Fl. Iaru !

  13. #15

    omitei un aspect: comparați cu cât se citea înainte de ’90. dar pe atunci trăiam într-o societate castrată cultural unde lectura unei cărți sau vizionarea unei piese de teatru ce reușiseră să păcălească cenzura erau singurele refugii în fața unei vieți cotidiene anoste…

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

Editoriale
  • O, torna, torna, fratre

    9 iulie 2024

    O, torna, torna, fratre, întoarce-te din moarte, că maica o să-ți simtă-adierea de departe și-n frigul bănuielii o să-și sfîșie șalul, văzîndu-mă călare și-n locul tău doar calul. O, torna, […]

  • Pe culmile nerușinării

    8 iulie 2024

    Nici de data asta, la fel ca în multe alte dăți, nu vor fi dezbateri. N-au fost la prezidențialele trecute, n-au fost la europarlamentare, n-au fost la locale, la Primăria […]

  • În Bucovina nu mai cîntă cucu’

    2 iulie 2024

    Rusia-i moartă-n filmele rusești din care au zburat pe veci cocorii. În gara pentru doi nu mai găsești șine de zahăr candel, iluzorii. Că-n Marea de Azov două hamsii au […]

  • Temutul trib al vînătorilor-culegători

    1 iulie 2024

    Echipa de hăitași organizată de Florian Coldea acționează în codru, în zona furtului de la stat. Vînează infractori bogați, mulți dintre ei îmbogățiți ca urmare a relațiilor cu SRI. Ani […]

  • Două roabe

    25 iunie 2024

    Dacă e roabă, e de vînzare, dacă e roabă, mînere are, dacă e babă, pune-o la vatră, prinde-o c-o scoabă să care piatră, de-i tinerică, cheam-o la tine, dacă se […]

Editoriale
  • O, torna, torna, fratre

    9 iulie 2024

    O, torna, torna, fratre, întoarce-te din moarte, că maica o să-ți simtă-adierea de departe și-n frigul bănuielii o să-și sfîșie șalul, văzîndu-mă călare și-n locul tău doar calul. O, torna, […]

  • Pe culmile nerușinării

    8 iulie 2024

    Nici de data asta, la fel ca în multe alte dăți, nu vor fi dezbateri. N-au fost la prezidențialele trecute, n-au fost la europarlamentare, n-au fost la locale, la Primăria […]

  • În Bucovina nu mai cîntă cucu’

    2 iulie 2024

    Rusia-i moartă-n filmele rusești din care au zburat pe veci cocorii. În gara pentru doi nu mai găsești șine de zahăr candel, iluzorii. Că-n Marea de Azov două hamsii au […]

  • Temutul trib al vînătorilor-culegători

    1 iulie 2024

    Echipa de hăitași organizată de Florian Coldea acționează în codru, în zona furtului de la stat. Vînează infractori bogați, mulți dintre ei îmbogățiți ca urmare a relațiilor cu SRI. Ani […]

  • Două roabe

    25 iunie 2024

    Dacă e roabă, e de vînzare, dacă e roabă, mînere are, dacă e babă, pune-o la vatră, prinde-o c-o scoabă să care piatră, de-i tinerică, cheam-o la tine, dacă se […]

  • Amurgul zeului nul

    24 iunie 2024

    Dispariția lui Klaus Iohannis din politică nu e încă o certitudine, așa că, pe moment, să ne bucurăm de perspectiva ei. Să ne închipuim un android cu toate circuitele de […]

bijuterii argint