Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Cine e Jónas, călătorul din pîntecul balenei

Zoom Cine e Jónas, călătorul din pîntecul balenei

Ar fi bine să-l citiți pe islandezul Sjón. Am început cu o recomandare, gîndindu-mă că pînă să ajungeți la sfîrșitul acestui text, unde i-ar fi locul, s-ar putea să vă întrebați cine o mai fi și islandezul ăsta.

Ghinionul scriitorilor din așa-numitele „literaturi mici” e că dacă nu dau o lovitură spectaculoasă, uneori fără nici o legătură cu ceea ce scriu, cititorulstrăin, inclusiv cel din România, nu catadicsește să-i citească. Acest Sjón – cu pseudonimul lui ciudat – a spart gheața de multă vreme, și asta doar cu ajutorul talentului său aparte, nu printr-o operațiune de marketing. Din pîntecul balenei e una dintre acele cărți splendide, de o emoționantă unicitate, în care autorul dă peste cap toate regulile, pentru a-și inventa o formulă irepetabilă, cerută parcă de materia din care e alcătuită.

Ce e atît de aparte în cartea asta?! Dacă aș povesti-o, ați zice, poate, că e un fel de thriller a cărui acțiune se petrece în prima treime a secolului al XVII-lea islandez. E și asta, dar nu numai atît. Privit foarte de sus, romanul e un amestec de cronică personală și de întîmplări istorice dintr-o țară mică, insulară, aproape o scamă pe harta lumii, care pe atunci era colonie daneză. Cel ce întocmește cronica, un anume Jónas, care o spune unui ascultător imaginar, a învățat să scrie și să deseneze într-un scriptoriu local unde sînt copiate cărți vechi de o recunoscută utilitate religioasă sau pergamente care conțin sfaturi de tot soiul pentru laici, toate cu ilustrațiile aferente.

Nobila artă a tiparului nu pare să se fi răspîndit în Islanda pe la 1600, astfel încît copiștii sînt cei care ostenesc la reproducerea manuscriselor demne de a fi ținute minte. Sîntem într-o vreme în care înalți clerici locali protestanți, loviți de sminteală, pun pe foc cărțile papistașe, spre încîntarea mulțimii analfabete și spre disperarea acestui Jónas, care colecționează ciudățenii zoologice și botanice, și care și-a dobîndit încă din copilărie reputația de vindecător al bolilor femeiești, după ce a copiat manuscrisul uitat al unui episcop preocupat de vindecarea femeilor. Cînd ajunge în adolescență însă, una dintre femeile pe care Jónas le palpează în locurile secrete ale trupurilor lor se prinde că micul vindecător a început să se excite din cauza asta și îl dă în vileag, încît Jónas își pierde lefteria printre femeile locului.

Cum nimeni nu e profet în satul lui, tînărul vindecător pleacă în lumea largă a Islandei, pentru a-l ajuta pe un celebru luptător cu fantomele, care nu e în stare să pună la respect o fantomă făcătoare de rău.

Episodul e extraordinar. Cei doi vînează fantoma pe coclauri și o obligă prin rugăciuni fierbinți să se dezică de partea sa rea. O victorie de-a dreptul legendară, chiar dacă localnicii nu vor să-i plătească pe cei doi pentru că i-au scăpat de atacurile ucigașe ale fantomei. Toată această poveste e relatată din perspectiva unui creștin credincios care credecu strășnicie în puterile cu care l-a înzestrat credința.  Apoi învățatul Jónas se întoarce la el acasă, închipuindu-și că a dobîndit o glorie suficientă și pentru ai săi, ca poetcredincios care a izbîndit în fața demonilor. Vindecător credibil și cunoscător al ciudățeniilor lumii, se trezește prigonit de ai săi. Splendoarea acestei narațiuni vine de acolo că autorul știe să nu-și depășească personajul, ci se pune permanent la mintea lui Jónas de la 1600 și ceva. Iar acest ins ciudat, zoolog și cercetător al ființelor rar văzute, trece prin experiențe tot mai cumplite. Chiar dacă el e cel ce le spune învățaților de la Copenhaga că, de fapt, cornul unicornului pe care-l au în colecție, despre care se zicea că ar proveni din Islanda, nu e decît un un os de narval.

Nefericitul Jónas e condamnat inițial la un vagabondaj perpetuu, presărat cu șederi prin temnițe, după care e trimis pe o insulă pustie unde nu-i mai rămîne decît să călătorească printre amintiri. Iar la sfîrșit aflăm că el e acel Jónas biblic ce a călătorit în pîntecul balenei. Căci numai el, islandezul, putea avea o asemenea ocazie. Repet, așadar, ar fi bine să-l citiți pe islandezul Sjón.

Sjón, Din pîntecul balenei, traducere de Anca Diaconu, Editura Polirom, 2019.

Citeşte mai multe despre:

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

Editoriale
  • Recviem pentru mustața lui Dragnea

    19 noiembrie 2019

    Prieten la toartă cu bărbierul austriac al Munților Carpați, Klaus Iohannis a reușit și el performanța de a-i ușui vrabia de sub nări lui Liviu Dragnea, lăsîndu-l orfan de mustață […]

  • Ciuma Roșie biruitoare

    19 noiembrie 2019

    Națiunile se ridică atunci cînd norocul le suflă în pînze. România a prins furtuna norocoasă de acum un secol – cînd, după ce a pierdut un război, și-a dublat teritoriul. […]

  • Fenomenalul domn Cîțu

    19 noiembrie 2019

    Când a încercat, la inițiativa prietenului lui mai inteligent, Lucian Isar, să atace speculativ leul, în 2009, Florin Vasile Cîțu a primit de la Mugur Isărescu un dos de palmă […]

  • Cinci ani de singurătate

    12 noiembrie 2019

    “Politicienii sînt ca scutecele. Trebuie schimbați des și din același motiv.” Vechiul aforism, atribuit lui Mark Twain, n-are trecere la români. Președintele României se schimbă doar o dată la zece […]

  • Barna, puntea suspinelor

    12 noiembrie 2019

    USR, alături de PLUS, părea să se poată transforma într-un partid important. Nu atât de important încât să conducă, prea curând, singur, dar suficient de important încât să înceapă să […]

Cele mai citite