Pînă în decembrie 1989, la România literară, responsabili cu textele despre partid și Ceaușescu erau Vasile Băran și Platon Pardău. Adică ei lansau comenzile și apoi se țineau de capul scriitorilor să le scrie. Pardău nu le zicea pe de-a dreptul autorilor pe care-i invita să scrie ce voia de la ei. Formula lui era „Un eseu politic angajat și angajant”, ca să le mai lase o portiță de scăpare celor care aveau de gînd să-l refuze. Băran însă mergea direct la țintă: voia o intervenție vibrantă despre tovarășul Ceaușescu sau despre tovarășa, după caz, și, ca să se facă și mai bine înțeles, aducea vorba despre posibilitatea excluderii refuznicilor din Uniunea Scriitorilor. Cui îi spunea că e un porc, Băran îi replica, senin, că e un scriitor comunist angajat. Iar dacă punea mîna pe un text care nu i se părea că pupă în dos destul sau deloc partidul și Conducătorul, mai punea și de la el, ca să-i facă un bine autorului. Vine revoluția și, la vreo două zile după căderea lui Ceaușescu, ședința de redacție la România literară. Se adunaseră cei mai mulți și începuseră să discute subiectele. Pardău și Băran apar cu întîrziere, dar în același timp. Pe un perete atîrna de mulți ani poza înrămată a lui N. Ceaușescu. Amîndoi s-au repezit la ea, nu înainte de a arunca priviri de reproș celorlalți. Platon sărea, fără spor, s-o apuce. Mai chitit, Băran s-a suit pe un scaun și a înhățat tabloul. A sărit pe dușumea cu Ceaușescu în brațe, a dat cu el de pămînt. Apoi, împreună cu Pardău, a călcat energic poza în picioare, spre rîsul celorlalți din redacție, care de mulți ani nu mai observau tabloul de pe perete.
33 de vizualizăriCine l-a călcat în picioare pe dictator
Zoom Cine l-a călcat în picioare pe dictator
