Toată săptămîna trecută m-am plimbat cu o hîrtie de 50 de lei în buzunar. Nu știu dacă ați experimentat situația, dar vă spun eu că e destul de nasol. Dacă tot ce cumperi zilnic sînt diverse mărunțișuri, ai toate șansele să mori liniștit de foame și de sete, cu bani în portofel, și nimeni să nu vrea să te ajute, pentru că n-are mărunt să-ți schimbe.
Mai întîi am dat peste un taximetrist. „De ce te-ai urcat dacă știai că n-ai bani?“ „Dar am bani, am 50 de lei!“ „Nu-s buni banii tăi!“ apoi am încercat să-mi cumpăr o cafea și un sendviș. „Nu pot să-ți dau, îmi iei tot măruntul!“ „Dar am 50 de lei, doamnă, mi-e foame, vă rog, luați-mi banii!“ În final, am găsit o vînzătoare de covrigi pe care am păcălit-o. „Să știți că mai îmi trebuie 10 lei ca să vă dau rest.“ „Nu-i nimic, doamnă, dați-mi covrigi, milioane de covrigi!“
Publicat în Cațavencii, nr. 13 (91) 2013
