Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Cine nu greșește, nu învață

Zoom Cine nu greșește, nu învață

Te cred. Aveam 20 de ani și-l căutam prin toate cazinourile din București pe iubitul meu, jucător pătimaș, care uitase de ziua mea de naștere. L-am găsit, până la urmă. Enervat la culme, pentru că pierdea, și i-am mai și udat cămașa de lacrimi, mi-a proptit un jeton de 25 de dolari în palmă și m-a trimis la ruletă și la dracu’, de asemenea. Cu pas de broască țestoasă și cocoașă de cămilă, m-am târât către o masă unde, pentru prima dată, am pariat. Pe un număr, mă refer, că până atunci, așteptându-l pe Soarele meu, pe Constelația și Gaura Neagră a Universului meu, de asemenea, să își nenorocească salariul în cazinou, pariam, la ruletă, pe culori. Pe roșu când eram pe stop, pe negru în rest. Am pus jetonul pe numărul 23, că tot era ziua mea de naștere, și a ieșit numărul 23. Pentru că nu cunoșteam regulile jocului, mi-am luat fisele câștigate și mi-am șters cu mâneca de la sacou alte lacrimi, după care dau să mă îndrept spre masa iubitului meu, când sunt strigată. ”Alo, domnișoară, a ieșit numărul 23.’’ ”Da, știu, mi-ați zis, am fisele în mână.” ”Domnișoară, jetonul cu care ați pariat, inițial, nu l-ați retras, e tot aici, a ieșit iar numărul 23.” Până să înțeleg ce voia să-mi comunice nenea, a mai ieșit, a treia și ultima dată, numărul 23. Habar n-aveam ce să fac cu aproape 3.000 de dolari, habar n-aveam cum se cheltuiește suma aia. Ce spaimă am tras!

Dar cine greșește, plătește.

Pe asta n-o auzisem, se vede, când, în loc să fug bogată din cazinou, m-am uitat la jetoanele mele de plastic, m-am uitat la băiatul meu (după cocoașă, pierdea fără număr, fără număr), m-am mai uitat o dată la jetoane și mi-am spus, surâzând: ”Să fim serioase, Nedelea, dragostea nu e eternă. Plasticul, eventual”. Era ultima oară când îl vedeam pe iubitul meu. Tocul cui al pantofului din piciorul meu drept a tras un scaun mai aproape. M-am așezat comod în seara în care împlineam 20 de ani. Aveam să mă mai ridic de acolo și să plec peste trei ani. Mai bătrână cu 30.

Citeşte mai multe despre:

3 comentarii

  1. #1

    Mie imi place cum scrie Alina.
    E noua la Catavencii din ce vad, dar nu scrie degeaba.
    Mai citim.

  2. #2

    Prin prisma meseriei — recepție hotel — am intrat de multe ori în cazinouri, și la noi, și afară. Nu ca să joc, ci mai mult ca să-mi observ clienții, sau, pur și simplu, ca să treacă timpul. Așa că pot să confirm: există o mulțime de tăntălăi care, intrați prima oară în joc, câștigă. Unii chiar în situații din astea imposibile, punând o singură fisă pe un singur număr. Nimeni nu știe de ce, dar acest noroc al începătorului e real. Un manager de cazinou englez mi-a zis că au și statistici: se pare că peste 75 la sută dintre începători câștigă, orice joc ar juca! Că, după aia, își pierd și budigăile de pe ei, e altă mâncare de pește… Apropo de pește: toate „domnișoarele” pe care le-am văzut intrând în cazinouri după „iubiții” lor loseri aveau o meserie neconvențională, încă inexistentă în nomenclatorul de meserii, la noi. Să fie și cazul autoarei? Nu că ar fi ceva în neregulă cu asta!…

  3. #3

    Chiar daca nu e adevarata povestirea, e frumos scrisa…bravo!

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

Editoriale
  • Cinci ani de singurătate

    12 noiembrie 2019

    “Politicienii sînt ca scutecele. Trebuie schimbați des și din același motiv.” Vechiul aforism, atribuit lui Mark Twain, n-are trecere la români. Președintele României se schimbă doar o dată la zece […]

  • Barna, puntea suspinelor

    12 noiembrie 2019

    USR, alături de PLUS, părea să se poată transforma într-un partid important. Nu atât de important încât să conducă, prea curând, singur, dar suficient de important încât să înceapă să […]

  • Cum am ratat eu scaunul cu patru picioare de la Cotroceni

    5 noiembrie 2019

    După ce ani de zile și-a înmuiat batistuţa de la piept într-o esență de patchouli extrasă din brînza neaoșă de burduf, naţionalistul de operetă Rareș Bogdan și-a imaginat că țara […]

  • Președintele pe care l-am pierdut

    5 noiembrie 2019

    Așa sînt mereu zilele dinainte: însorite și nepăsătoare. Nimic nu arată că ne confruntăm cu involuția speciei prezidențiale și cu abisul celor cinci ani care vin gata irosiți. Să ni-l […]

  • O șansă istorică

    5 noiembrie 2019

    A fost nevoie de 30 de ani pentru ca Ludovic Orban să primească și el o șansă reală în politica mare. Chiar dacă, de-a lungul vremii, șanse a mai avut, […]