Ce-o fi în adîncurile peneleului lui Nicu Ciucă? Nu știm și s-ar putea să nu aflăm decît după alegeri. Sau nici atunci. La USR, toți cei dispuși să vorbească par strîns uniți în jurul Elenei din Troia lor. Despre cei ce tac nu se știe ce fac, dar și acolo gurile se vor dezlega dacă Lasconi nu va ajunge în turul 2. Cum e scutit de probleme de partid, independentul Mircea Geoană nu poate vorbi decît despre adîncurile candidaturii sale încă neanunțate oficial. La PSD, ca întotdeauna, stînga se face că nu știe ce întreprinde dreapta. Însă în afară de victoria fără dubii a lui Marcel Ciolacu la congres, politicianul român de orice culoare ar trebui să învețe cum își poate mătrăși adversarii din partid fără sînge pe pereți, fără scandal pe față și mai ales cum să-și păstreze imperturbabil aerul de unchi (sau mătușă) cumsecade care n-are informații de ce adversarii săi s-au așezat cuminți cu botul pe labe.
Cînd mentorul lui Ciolacu, Liviu Dragnea, scăpa de cîte un dușman din partid prin metoda trecerii pe linie moartă, i se ivea de sub mustață un zîmbet orgolios, care în termeni populari s-ar traduce prin I-am tras-o și ăstuia. Or, Ciolacu pare nedumerit cînd e întrebat ce s-a întîmplat cu adversarii lui din conducerea PSD-ului. Mai precis, cum de a dispărut Gabriela Firea dintre fruntașii partidului. Așa a decis partidul, zice Ciolacu, aproape scărpinîndu-se în cap, de parcă el ar fi președintele onorific al PSD-ului, nu cel ce conduce partidul. Acum însă, dacă și-a anunțat candidatura la președinția României, Ciolacu a ajuns într-o situație asemănătoare cu a lui Iohannis înainte de primul lui mandat la Cotroceni. N-o să mai conducă partidul decît prin promisiuni de funcții și mai punînd cîte o vorbă bună pentru pesediști la întîlnirile cu alegătorii. Cu marea deosebire că el, care e și prim-ministru pînă la alegeri și un timp după, mai poate împărți una-alta prin PSD.
Mircea Geoană, care pînă de curînd făcea pe cîinele grădinarului în privința candidaturii la președinție, adică nu zicea limpede ce-are de gînd, dar îi boscorodea pe ceilalți candidați, după ce a anunțat că și-o va anunța și el pe-a lui, n-o fi avînd grija dușmanilor din partid, dar are nevoie mai întîi de oameni care să-i adune cele 200.000 de semnături, fără de care nu poate intra în competiție. Cam cu jumătate de gură, Geoană a zis la televizor că l-ar sprijini niște civici. Altfel va trebui să se ducă în fața Teatrului Național cu scăunelul și măsuța, să le adune singur. După aceea însă va mai avea nevoie de unii care să-i facă campanie, iar în ziua alegerilor de reprezentanți ai săi în toate secțiile de votare, altfel de pomană îl votează lumea, că n-o să aibă cine să-i numere voturile și să i le apere de hoții. Așa că independent să fie, dar e musai să-și găsească un partid bine reprezentat în teritoriu, să-i apere independența
„să-și găsească un partid bine reprezentat în teritoriu”.
Care ar fi acela? 🙂