Cinismul fraților mai mari și avioane pentru tot poporul

Când ți-ai cumpărat ultima dată un F35? Cum l-ai luat? De la reprezentanță, online, ai putut să faci un drive test înainte? L-ai luat nou sau la mâna a doua? Unde îl parchezi? I-ai făcut garaj nou, încape în ăla al Duster-ului? Sau îl ții în fața blocului? Ai de unde să decolezi sau unde să aterizezi în apropiere de casă, sau mergi pe roți din Titan până la Băneasa și zbori de acolo, ca să ajungi la birou în Pipera?

 

Nu râdeți, nu ne-am țicnit,

știm că avioanele F35 nu pot fi achiziționate de către persoane fizice din România. Dar există mari șanse să ne înșelăm.

De câteva săptămâni, vreo două la număr, s-a umplut Bucureștiul de panouri publicitare în care este prezentat publicului avionul de luptă F35. Nu e vreo reclamă elaborată, nimic prea complicat. Pur și simplu, vedem o imagine a unui F35 în zbor, iar textul ne spune că acest avion este făcut pentru România (probabil are garda la sol mai mare, arcuri întărite și filtru de praf mai gros). Dacă vrem să aflăm mai multe, suntem îndemnați să intrăm pe site-ul companiei producătoare.

Pe lângă aceste panouri publicitare, s-au activat și mijloacele de informare în masă, precum site-ul HotNews, specializat, se pare, în a face reclamă unor produse care, totuși, nu sunt destinate consumului de masă. Dacă, între decembrie 2017 și februarie 2018, HotNews a publicat patru articole publicitare (marcate ca atare) pentru sistemele de rachete Patriot, acum, pe 28 august, același HotNews publică, sub semnătura lui Victor Cozmei, un articol publicitar nemarcat prin care promovează calitățile și performanțele avioanelor F35. În articol găsim și un material video filmat de către o echipă românească în interiorul fabricii Lockheed Martin în care se produce respectivul avion militar de generația a V-a.

 

Dacă, în 2017-2018,

de campania publicitară a Patriot-Raytheon se ocupa o firmă de PR în care era implicat și Felix Tătaru, publicitarul care a realizat campaniile lui Băsescu și Klaus Iohannis, este greu de spus cine încasează bani grei pentru a „vinde“ populației avioane de luptă care costă cam 200 de milioane de euro bucata (cu tot cu piese de schimb și pregătirea piloților și a mecanicilor). Cert este, însă, că aceste avioane nu au, de fapt, nevoie de publicitate stradală în România și nici de advertoriale nemarcate pe site-urile de mass communication. Achiziția acestor avioane a fost deja decisă, în același mod netransparent ca toate achizițiile militare pe care le facem din 2017 încoace, iar acum mai sunt de îndeplinit doar câteva formalități, cum ar fi trecerea prin Parlament a legii care să permită această achiziție.

Adevărul este că nici nu prea am avea variantă pentru acest tip de achiziție. F35 și F22 sunt singurele avioane de generația a V-a pe care le putem achiziționa. Alternativa ar fi un avion chinezesc, variantă exclusă din start. Mai există avioane de generația a V-a în Rusia și în India, dar în fază de proiect, nu se știe exact cât de avansat. Așadar, în momentul în care am decis să cumpărăm avioane de generația a V-a am decis, practic, să cumpărăm F35, pentru că F22 nu se exportă.

 

De ce, atunci, se face

reclamă avioanelor F35 pentru publicul larg? Decizia nu aparține alegătorilor din România, ci unui mic grup de aleși care nu dau socoteală. Decizia a fost oricum luată, iar avioane de acest fel, am stabilit, nu pot f cumpărate de către persoane fizice sau firme.

Aceste materiale publicitare care ne laudă calitățile avionului pe care oricum l-am cumpărat, aproape, sunt dovada unui cinism ieșit din comun. În plus, ar mai putea fi și gestul de recunoștință al companiei americane, care varsă în conturile unei firme de publicitate/PR niște sume pe care aceasta le va putea distribui corespunzător responsabililor care au decis că ne trebuie musai avioane de generația a V-a, când, de fapt, am fi putut să ne facem treaba și cu avioane de generația 4,5. Doar că astfel de avioane fabrică și alții, nu doar SUA, și s-ar fi ridicat întrebarea de ce nu facem naibii o licitație internațională, pentru a alege cea mai bună ofertă. Așa, având un singur producător, scăpăm și de dificultatea alegerii și mergem cu achiziția la sigur.

 

Ca de obicei, însă,

nu este aceasta singura problemă a achiziției de F35.

Și Polonia cumpără avioane F35. Tot 32 de bucăți, ca și România. Și, ca de obicei, Polonia a găsit varianta prin care plătește mult mai puțin decât plătim noi. Pentru 32 de avioane F35, Polonia va plăti americanilor patru miliarde de dolari, în timp ce noi vom plăti 6,5 miliarde de dolari plus TVA.

Pentru că noi, evident, avem de unde. Polonezii or fi mai zgârciți, mai chibzuiți, niște săraki. Noi suntem și bogați, și generoși. Pentru 2,5 miliarde de dolari, cât înseamnă diferența dintre cât plătesc polonezii și cât plătim noi, România nici nu se dă jos din pat. Pur și simplu, noi nu simțim că facem achiziții militare serioase dacă nu plătim de câteva ori mai mult decât alții pentru aceleași lucruri.

Pentru că noi avem bani. Da, avem, fiindcă îi împrumutăm de la americani, fix în scopul de a cumpăra arme tot de la ei. Bine, și polonezii cumpără avioane și tancuri de la americani tot din bani pe care-i împrumută de la americani, doar că ei plătesc mult mai puțin. Probabil că nu sunt normali. Ce-i porcăria asta, unde s-a mai văzut să te tocmești la sânge cu americanii ca să obții un preț mai bun? Doamne ferește!

 

Ca și în cazul unor alte achiziții militare

de succes, România va începe să plătească avioanele F35 începând de anul viitor, poate chiar de anul acesta, dacă ne grăbim, dar de primit va începe să le primească de-abia din 2034, urmând a le fi primit pe toate 32 de-abia la finalul anului 2040. Între timp, însă, dobânzile pentru împrumuturile din care vom fi plătit integral și în avans cele 32 de avioane vor curge. Am mai văzut asta, cunoaștem schema, căci și acum plătim dobânzi consistente la împrumuturile de patru miliarde de dolari din care am plătit șapte sisteme Patriot, am primit doar patru și am donat deja unul.

Aceste împrumuturi care sunt făcute pentru plata unor arme de care nu beneficiem încă contribuie, însă, la deficitul bugetar care ne scoate în afara acordurilor financiare pe care ni le-am asumat de când am devenit membri ai UE. Din 2019, de când Orban a decis să achităm în avans și integral contravaloarea tuturor sistemelor Patriot, deși nu primiserăm, atunci, nici măcar unul singur, România nu se mai încadrează în deficitul bugetar stabilit cu UE. Nu-i nimic, însă. Probabil de fiecare dată când premierii noștri se duc să se milogească la Bruxelles ca să mai amânăm reducerea deficitului, Ursula ne înțelege: „Da, băieți, nu-i nici o problemă, știu că banii sunt la americani. Le-am dat și eu grămezi când cu vaccinurile, da’ nu se mai satură…“.

9.519 vizualizări