Pentru meritele sale de cîntăreţ, Gh. Turda a ajuns general de brigadă în rezervă. A fost decorat cu „Virtutea Militară“ şi a devenit cetăţean de onoare în două oraşe. Cîntăreţul general şi-a servit patria şi ca şef al Centrului Cultural Naţional al Ministerului de Interne. Şefia asta i-a cauzat: l-a cercetat CNSAS şi a descoperit că şi-a turnat o mătuşă care voia să plece în Italia.
Deşi Gh. Turda n-a cerut, CNSAS i-a eliberat o hîrtie că a fost colaborator al Securităţii. De la înălţimea gradului său, Gh. Turda se duce la Curtea Supremă şi contestă hîrtia. Curtea chibzuieşte ea şi ajunge la concluzia irefutabilă că generalul şi-a turnat mătuşa. Amărît, numitul cîntăreţ zice că el n-a turnat la Securitate. L-a trimis familia la un miliţian s-o povestească pe mătuşa inconştientă. Şi el ce era să facă? Să se pună cu decizia familiei? S-a dus la miliţian. Şi miliţianul s-a dus la Securitate să-l toarne că şi-a turnat mătuşa.
Dar, de fapt, el n-a făcut decît să se supună consiliului de familie, ceea ce nu-i colaborare cu Securitatea, ci o discuţie cu miliţianul, care ar fi vrut să depună mărturie în favoarea lui, însă n-a apucat fiindcă a murit cu cîteva luni înainte. Iar el, care a cîntat cu fruntea sus pînă la gradul de general de brigadă atît folclor, cît şi cîntece patriotice, se va duce la CEDO să restabilească adevărul, care el a fost turnat la Securitate de miliţianul care i-a părut rău de a murit şi nu mai poate depune mărturie.
