Zilele trecute era să dea peste mine o mașină pe trecerea de pietoni de lângă Secția de Poliție numărul 13. Până aici, nimic neobișnuit. Exact în momentul în care voiam să-mi întorc privirea către șofer, pentru a-i da de înțeles că vreau să-l înjur, am remarcat însă că la volan se afla chiar un polițist în uniformă, care mă apostrofa că n-am traversat cum trebuie.
Ar trebui ca în aceste situații ultrajul să fie permis. Probabil că polițistul ăla era un fel de Cioacă al Poliției rutiere, un inspector principal care și-a făcut lucrarea de licență despre accidentul perfect și e versat în tehnicile de a lovi mortal pietoni fără să fie identificat. Nu-i exclus ca în trecutul lui nebulos să-și fi accidentat pe rând toți adversarii, inclusiv soția cu care se afla în pragul divorțului și pe care a îngropat-o apoi noaptea în pădure.
Publicat în Cațavencii, nr. 9(87), 2013
