Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Cioran, înveselit după moarte

Zoom Cioran, înveselit după moarte

În sfîrșit, cineva are îndrăzneala să-l ducă pe Cioran în paradis, să-l plimbe pe sub nasul sfinților, să-i obțină iertarea pentru lunga luitentativă de sinucidere și să-l confrunte cu neajunsurile vieții de apoi. Ajuns în ceruri, bătrînul sceptic, răpus de demență, umblă printre scriitorii și fixațiile tinereții sale, la fel de blazat ca întotdeauna,regretă, cu umor, că nu s-a făcut bucătar, așa cum ar fi trebuit, și primește îngăduința să-și viziteze în somn iubita, pe irepetabila Simone Boué, care se va îneca în ocean, în amintirea dragostei sale.

După întîlnirea cu Ernesto Sábato, pe care-l invită să bea lichior în garsoniera din Rue de l’Odéon, Cioran rămîne sfîșiat de o idee care-l excită, îi face greață și-l revoltă: propunerea insultătoare de a scrie literatură. Romanul pe care l-ar scrie Cioran își caută subiectul în teritoriul morții și al dezgustului de sine, dar reușește să devină ultima pîlpîire de viață și de curiozitate a profetului negru și genial din Rășinari.

Să nu mai pierdem vremea: a apărut cea mai frumoasă biografie a lui Cioran. Se cheamă Cioran, ultimul om liber și e scrisă de Andrei Crăciun. O carte proaspătă, curajoasă, charismatică, plină de imaginație și povești, scrisă cu un talent la care Cioran însuși n-ar avea de obiectat.

Andrei Crăciun l-a eliberat pe Cioran din chingile întunericului și l-a așezat în lumina unei proze de efect. Cei care au fugit pînă acum de Cioran se pot odihni.Sentințele lui de prooroc nebun, certat cu iadul și cu Dumnezeu, atras de sfinte și de păcatele dostoievskiene, nu mai fac rău nimănui. Marele pesimist a fost domesticit de o mînă fermecată. Acum nu mai mușcă din suflete, nu mai întoarce conștiințe pe dos. Manualul de descompunere a fost transformat în jurnal. Silogismele amărăciunii au fost transformateîn dovezi de iubire. Acum Cioran poate fi privit în față și citit de toți cei care, temîndu-se de otrava frazelor sale, s-au folosit de numele lui fără să-l citească.

Cioran e acum un personaj simpatic și fragil. Andrei Crăciun i-a refăcut cazierul sentimental. I-a reconstituit universul material și afectiv în care și-a dus traiul–egal cu al semenilor săi. I-a redescoperit amprenta de om, așa cum sfîntului Pavel i s-au descoperit, la un moment dat, chelia și slăbiciunea pentru vin.

Andrei Crăciun a scris o carte minunată. Ridicați-vă căciula în fața lui și salutați-i mersul apăsat prin noua literatură română!

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

Editoriale
  • Cum să nu murim

    19 ianuarie 2021

    Mihai Eminescu a învățat să moară cu mult înainte de-a muri la un azil de nebuni și-a mai murit o dată cînd a ajuns nume de cofetărie în orășelele de […]

  • Școală să fie, dar și pușcărie!

    19 ianuarie 2021

    România se împarte iar în două: vaccinații și ceilalți. Elixirul Pfizer vine în doze mici și selective, așa că viața normală are de stat la coadă încă multe luni. Așa […]

  • Ce frumoasă vaccinare!

    19 ianuarie 2021

    „Trebuie să fim pregătiți și tocmai de aceea am convocat astăzi o întâlnire cu ministrul Sănătății și cu experții din domeniul vaccinologiei. Am evaluat stadiul pregătirilor României și am discutat […]

  • Metamorfoza țăranului român

    12 ianuarie 2021

    Dacă pînă acum cinci-șase ani mă dădeam de ceasul morții că boarea societății de consum a ocolit satele românești, astăzi cantitatea de supermarket-uri și de superbet-uri pe cap de băștinaș […]

  • Vaccinați, băieți, orice, numai vaccinați!

    12 ianuarie 2021

    Campania de vaccinare a devenit o tristă eroare de vorbire. Iohannis și-a retras capul din prompter și l-a lăsat pe bietul colonel Gheorghiță să încaseze singur cartușele urii populare, pe […]