Răspunsul la această întrebare a fost căutat săptămîna trecută, joi și vineri, de participanții la ediția a șasea a Forumului Internațional pentru Turismul Responsabil organizat de Fundația Amfiteatru, într-o sală a Muzeului Național de Istorie București.
Invitatul special venit de la Londra, Harold Goodwin, director fondator al International Centre for Responsible Tourism, ne-a împărtășit opinia obiectivă a unui om implicat în fenomen care privește realitatea turistică românească din afară și constată că multe mituri mioritice sînt overrated sau fake. Dracula și castelul lui din Transilvania – personajul inventat de un irlandez, fals identificat cu un crud domnitor al Valahiei care n-a călcat niciodată pe-acolo, Transfăgărășanul, decretat cel mai spectaculos drum mondial de niște prezentatori TV ironici și oamenii care au murit pe munte construindu-l, la porunca unui dictator dement, modernizarea din anii post-integrare UE care a distrus arhitectonic autenticitatea Bucureștiului, șarmul Belle Époque al fostului Mic Paris.
În prezentarea sa despre identitate și unicitate, „Între metaforă și realitatea obiectivă”, Nicolae Lech, manager de agenție și ghid de turism în activitate de vreo 40 de ani, a enumerat greșelile de comunicare pe care le facem în promovarea segmentului de incoming, fără să ne cunoaștem clientul-țintă care, de cele mai multe ori, habar n-are unde-i România pe hartă. Între ceea ce transmitem noi și percepția la recepție a mesajului e de multe ori o prăpastie în care se pierd mulți dintre cei care ar putea să ajungă în vizită aici.
Caroline Fernolend, vicepreședinte al Mihai Eminescu Trust, ne-a dezvăluit secretul dezvoltării Viscriului, satul de vreo 150 de familii care, imediat după ’89, a fost abandonat de mulți localnici sași: cei rămași au muncit cu toții, inclusiv romii integrați în comunitate, și astfel au ajuns să trăiască foarte bine din turism sau din activități conexe acestuia. Atît de bine încît își permit să refuze bani mai mulți: timp de șase luni pe an, în Viscri nu se primesc turiști, pentru a păstra echilibrul și a nu strica autenticul prin transformarea satului într-o destinație mainstream. Asta înseamnă turism responsabil și Prințul Charles, celebrul rezident al locului, e martor.
Anda Maxim, Experience Romania, care, în momentul în care citiți aceste rînduri, e undeva prin Deltă sau pe Litoral cu bloggerii străini invitați să cunoască România în profunzime, a contabilizat succesul primelor ediții de infotrip internațional în urma cărora aproape zece milioane de străini au aflat despre noi accesînd materialele celor cîteva zeci de influencer-i plimbați prin țară.
Dezbaterile Forumului au relevat probleme generale ale sectorului, ca slaba colaborare dintre autoritățile locale și investitorii în turism, sau specifice (traseul pan-european Euro Velo 6, care ar trebui să ajungă pînă la Marea Neagră, se oprește la granița cu Serbia, fiind inexistent pe parcursul României și datorită obtuzității Poliției Rutiere), dar și soluțiile propuse de vorbitori, de la noțiuni teoretice, gen ospitalitatea pensiunilor românești sau necesitatea sancționării mai ferme a aruncării deșeurilor pe munte și nu numai, la aspecte concrete, practice, implementate deja de cîteva start-up-uri de succes (aplicația de smartphone Toura, traseele de cicloturism Prima Evadare, brunch-urile cu produse și rețete tradiționale în comunități rurale ale proiectului My Secret Romania, acțiunile de ecologizare și refacere a refugiilor montane inițiate de asociația Om pe Munte, amenajarea pentru vizitare a Parcului Natural Văcărești).
Revenind la întrebarea din titlu, după analiza concluziilor forumului, răspunsul ar fi „Nu suficient”, însă, chiar dacă relativ încet, lucrurile se mișcă în direcția bună.
