Șeful spionajului ucrainean, un general-maior, a anunțat, pe surse, că războiul se va sfîrși pînă la sfîrșitul acestui an. Kirilo Budanov a mai dat ca sigure următoarele informații: Putin suferă de cancer și de alte beteșuguri, rușii se pregătesc să-l dea jos, Ucraina va lua înapoi Donbasul, dar și Crimeea, după război Federația Rusă se va pulveriza. Spre deosebire de Pythia, grecoaica de la Delphi care prefera prezicerile în doi peri, aburite, urmașul ei ucrainean în uniformă e cît se poate de rezolut în anticipările sale. (Tipul a nimerit la fix cînd a anunțat că Putin va invada Ucraina.) Însă alta e chestia cea mai tare: anume că, zice el, „știm totul despre inamicul nostru. Ştim despre planurile lor aproape pe măsură ce sînt făcute“. Asta ar fi partea bună din spusele generalului. Partea proastă e că spionii sînt mincinoși; dacă n-ar fi, și-ar alege altă meserie. Cîtă încredere poți avea atunci în cuvintele lui Budanov?!
Graham Greene, care a lucrat la MI6 în timpul celui de-al doilea război mondial, în particular scria povestiri și romane. Adică producea „minciuni adevărate“, cum a zis Llosa despre scriitori. Greene avea o părere proastă despre centralele spionajului, cel puțin așa reiese din romanele sale, în special din Omul nostru din Havana, în care spionul american care în viața de toate zilele vinde aspiratoare trimite la centrală schema unui aspirator prezentînd-o drept o armă secretă care seamănă cu un aspirator. Pentru ca lucrurile să fie și mai încurcate în ceea ce-l privește, romancierul i-a luat apărarea fostului său șef la MI6, Kim Philby, cînd s-a dovedit că spiona și pentru ruși, a făcut cîteva vizite în URSS – ultima pe vremea lui Gorbaciov – și pînă a murit a ținut pe un perete din dormitor un tablou pictat de Fidel Castro. Devenise Greene omul rușilor, ca fostul său șef? Continua să lucreze în secret pentru MI6 – sau era agent dublu? Fostul spion britanic și-a petrecut ultimii ani de viață departe de țară, în neutra Elveție.
Mă întorc la Budanov, ale cărui vorbe sînt probabil întoarse pe toate fețele la Kremlin și mai mult ca sigur îi dau junghiuri la lingurică lui Serghei Narîșkin, șeful spionilor ruși. Cînd ucraineanul zice că știe tot ce plănuiesc rușii, te întrebi de ce ar recunoaște una ca asta, în loc să-și țină gura. Fiindcă știe că Narîșkin, care e un mincinos dovedit, își închipuie că și el minte? Sau vrea să-l bage la idei pe omul lui Putin? Adică să-i stîrnească bănuiala că dacă Budanov dezvăluie una ca asta înseamnă că treaba s-a împuțit atît de mult încît își permite s-o facă?
Cea mai simplă ipoteză însă e că generalul ucrainean a spus tot ce-a spus pentru a le întreține moralul alor săi și, fiindcă presupune că războiul se va prelungi pînă la sfîrșitul anului, le promite ucrainenilor că vor cîștiga. Ceea ce contează la fel de mult ca victoria însăși.
o vizualizare
Putin, Putin. WTF is Putin. Dragi tovarăși și `pretini a băgat careva de seamă diferența mare între imaginea cetățeanului călare pe urs și cea a președintelui URSS la masă (una scurtă așa de dimineață) cu ministrul apărării, Kalașnicov, sau cum i-o zice? Moisil, slăvită să-i fie memoria, explica recursivitatea astfel. ”Orice om are dreptul la un pahar de vin. După ce-l bea devine alt om. Și acel om are dreptul la un pahar de vin. După ce-l bea devine alt om….” Nenea Putin pare că a studiat recursivitatea în profunzime. Nu cu vin, nici cu vodcă ci cu absint. Nu încercați aventura, otrava aia purulentă vă va lăsa la podea, fără să vă țineți de nimic. De ce credeți că ”Băutorii de absint” din tablourile lui Monet, aveau fețele alea crâmpoțite?