Nu sînt jurnalist de dezastru, omul trimis pe teren să producă știri de ultimă oră din zone de conflict sau sinistrate. Citiți articolul ăsta acum (miercuri, în ediția print, sau joi, pe site), dar transmisiunea din Valencia a fost realizată duminică seară, în direct, doar pentru secretarul general de redacție și colegul care face bulele. Și nu pentru că aș fi fost trimis special la evenimente: am ajuns azi de la Marsilia la Valencia fiindcă așa s-a nimerit, biletele de avion București-Marsilia-Valencia-București fiind cumpărate prin septembrie, mult înainte de isteria media cu inundațiile.
După acest preambul explicativ, un fel de disclaimer pentru cei care încă așteaptă amănunte senzaționale despre potop, să trecem la subiect. Pînă la turism, niște informații despre un oraș sever afectat, cu serviciile urbane în stare de urgență. Așa era prezentată Valencia, săptămîna trecută, prin știrile catastrofale ale televiziunilor alarmiste, gata oricînd să stoarcă audiență din orice dezastru. Or fi fost, nu zic, situații deosebite și zone inundate, dar nu în tot orașul, ci doar la periferia sudică a metropolei spaniole, și oricum nu la proporțiile apocaliptice exagerate de editorii de breaking news.
Realitatea e, ca întotdeauna, alta, față de oglindirea ei pe sticla televizorului. În drumul de la aeroport spre oraș am văzut o singură mașină turtită și răsturnată în rîul Turia, mai exact în mlaștinile unei albii de mult secate, încă udă după torentul de acum cîteva zile. Nu știu dacă Opelul Corsa alb colantat cu reclama firmei rămăsese acolo adus de ape sau pentru că șoferul și-a luat mîinile de pe volan ca să-și facă un selfie cu viitura și s-a trezit dincolo de parapetul șoselei.
La ora la care vă vorbesc, sînt 24° C, cer senin, vreme ideală pentru fotbal (clișeu vechi, de pe timpul emisiunii radiofonice Fotbal minut cu minut). Sau pentru plimbare în parc. Nimeni nu se mai teme de apă: în Parc de Capçalera, pe peluza de lîngă canal, pe la 4 p.m., lumea așezată ca la picnic privea liniștită arteziana stil țeavă spartă care stătea cuminte la locul ei. Acum, în centru, zona Plaça de Manises, pe străduțele adiacente cazării din seara asta, e șuvoi doar de turiști, afluent pe la terasele, cafenelele și magazinașele cu suveniruri deschise și duminică după-amiază – deh, dacă vrei să cîștigi mai mult, ții taraba desfăcută și cînd ceilalți se relaxează. Apropo de bani: se așteaptă încă donații, pe A4-urile atîrnate de porți și pe adresa de mail a departamentului Protección Civil.
Singurul inconvenient al transportului public ar fi că metroul nu funcționează deocamdată, închis din cauza infiltrațiilor în unele galerii, pentru verificările necesare siguranței traficului. O parte a liniilor vor fi redeschise, mîine, luni, 11 noiembrie, circulația subterană urmînd a fi complet restabilită pe la începutul lunii decembrie. De la aeroport, transferul spre oraș a fost asigurat azi de autobuzul traseului 150, care, în programul normal, nu circulă duminica.
Cam astea ar fi primele impresii ale unui călător abia ajuns în oraș. Stați pe recepție, revin săptămîna viitoare cu amănunte proaspete și despre atracțiile turistice. A transmis de la fața locului corespondentul special întîmplător în Valencia,
Grig Bute
Corect, mersi pentru relatare de la fata locului.
Ceva asemanator mi s-a povestit de catre cineva, nu spui cine, persoana importanta, din centrul Kiev-ului. Si acolo, razboiul exista numai pe breaking news-urile de la telejurnale. In rest, lumea este aceiasi in Kiev, restaurante, scoli, terase intinse pe trotuar, fabrici si uzine, lume ocupata cu servici, si toate alea.