În timp ce comite crime de război, bombardează dinadins obiective civile și se ocupă cu jafuri și violuri în Ucraina pentru a semăna teroare, regimul Putin le cere britanicilor să fie politicoși. Ambasadoarea Albionului la Moscova a fost convocată la Ministerul rus de Externe, unde i s-a înmînat o „puternică“ notă de protest împotriva „remarcilor în mod clar nepoliticoase ale autorităților britanice“, ai căror reprezentanți răspîndesc și fake news despre Federația Rusă. Care erau și cui aparțineau acele remarci care i-au făcut să invoce politețea pe subordonații lui Lavrov, acest golan bătrîn și mincinos?
Boris Johnson și-a dat cu părerea într-un interviu că dacă Rusia ar fi fost condusă de o femeie, nu de masculul toxic care e Putin, n-ar fi invadat Ucraina. La rîndul lui, Ben Wallace, ministrul britanic al Apărării, l-a diagnosticat pe Putin că suferă de complexul napoleonic al bărbaților scunzi, care ar fi maciști și belicoși, și a mai zis că Rusia amenință una-două cu bomba atomică. Înainte de sus-pomenitul protest puternic al Externelor ruse, a reacționat Vladimir Vladimirovici Putin în persoană. I-a adus aminte lui B.J. de Margaret Thatcher, Doamna de Fier care a ordonat armatei britanice să facă un mic război cu coloneii care conduceau Argentina în insulele Falkland. Putin i-ar fi putut aduce aminte lui B.J. și de Ecaterina a II-a a Rusiei, țarina care n-a fost nici ea vreo pacifistă și în timpul căreia un anume conte Potemkin a inventat Rusia prosperă și idilică de carton. Dar, după cum bine știm, rușii și-au băgat singuri în cap că toate războaiele lor de cucerire au fost, de fapt, niște operațiuni defensive, de pe urma cărora s-au ales cu teritorii străine sau cu țări întregi anexate, așa că Vladimir Vladimirovici n-a exemplificat și cu ea.
Externiștii ruși par desprinși din Rudin, romanul lui Turgheniev în care nobilimea de la țară se interesa de modernizarea din Occident, dar păzea cu strășnicie „eticheta“ rusească și tradiția bătăii cu cnutul aplicată mujicilor.
De obicei, cînd rușii își aduc aminte de legile internaționale, de politețe și de bomba atomică le merge prost. Politica minciunilor folosite ca alibi de la nivel înalt e însă o constantă care la ei funcționează de trei secole, încît primii care cred aceste minciuni sînt rușii înșiși. La fel cum tot de trei secole sînt convinși că e dreptul lor să comită orice sinistroșenie, fiindcă o fac în numele sacru al Maicii Rusia care e favorita lui Dumnezeu. În privința asta, Dostoievski era de acord cu țarul tuturor rușilor, în contul căruia a ajuns în fața plutonului de execuție fiindcă a dat citate despre democrație din Gogol.
2 vizualizări
