Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Comunitățile se schimbă și din pași mici

Zoom Comunitățile se schimbă și din pași mici

Ne gândim, de cele mai multe ori, că schimbările într-un oraș trebuie să fie radicale, bruște și ample. Am vrea să se crape de ziuă și să vedem că trăim în orașul nostru de vis. Că străzile sunt curate, oamenii sunt politicoși, gropile au dispărut, geamurile strălucesc, gunoaiele stau doar în coșuri și pubele, totul merge șnur.

Din păcate,

așa ceva nu se va întâmpla. Pentru că lucrurile nu se schimbă peste noapte și nici de la sine, așa cum ne spunea și președintele Iohannis în primul său discurs oficial, după depunerea jurământului. Uneori, însă, un lucru aparent mărunt poate duce spre evoluții neașteptate, mai ales în comunitățile nu foarte mari, cum este cea dintr-un oraș precum Tulcea.

Cu ani în urmă, de exemplu,

în Tulcea, oraș aflat pe malul Dunării, nu existau restaurante în care să poți mânca un pește proaspăt  din Dunăre. În diverse restaurante din oraș, unele chiar pe faleză, găseai somon sau diverse specii de pești importați, în general, și ăia congelați. În timpul uneia dintre edițiile Raliului Deltei, pe care niște inimoși au încercat să-l resusciteze, primesc un mesaj de la pilotul Edwin Keleti: „Patrick, unde se poate mânca în orașul ăsta pește proaspăt?“. Am bâiguit ceva, încercând să scap. dar, până la urmă, am recunoscut că șansele sunt infime. S-ar mai putea la Select, cred, dar ar cam fi cazul să anunți înainte. Aduc oamenii, dar dacă știu că au și clienți.

La câteva luni distanță de la acea conversație a fost rândul meu să-i trimit un mesaj lui Edwin și să-i spun că la următoarea ediție a raliului va avea unde să mănânce pește proaspăt. Se deschisese Ivan Pescar, primul restaurant de pește din oraș, după o secetă de peste două decenii.

De atunci,

peștele, chiar proaspăt și deseori chiar din Dunăre sau din incintele piscicole din zonă, a reînceput să apară în meniurile restaurantelor. Restaurantul hotelului Select s-a redefinit și el drept restaurant pescăresc. Au mai făcut-o și altele, chit că, uneori, nu e decât o reclamă înșelătoare. Dar au mai dispărut somonii, doradele, s-au întors crapii, carașii, șalăii sau știucile. Sturionii nu sunt din Dunărea românească, ci din Bulgaria sau din crescătorii, pentru că încă mai continuă prohibiția totală la sturioni, dar găsești storceag în multe locuri. E una dintre delicatesele bucătăriei din Deltă și, cu siguranță, n-ar trebui ratată. Încă se duc discuții aprinse prin oraș legate de locul unde se mănâncă cel mai bun storceag. Nu cad în capcana asta, din nou, ci am să spun că, totuși, cel mai bun storceag se mănâncă la Sfântu Gheorghe. Să fie pace, să fie bine, să nu se supere nimeni. În patru ani și puțin, din 15 august 2015, un simplu restaurant a schimbat, vizibil, fața unui întreg oraș, redându-i puțină speranță, arătând că, iată, se poate.

Cam la fel se întâmplă, de un an jumate, tot în zona mâncării, dar a celei stradale. Anul trecut, pe la finalul primăverii, în fața teatrului apărea o rulotă albastră, pictată cu tot felul de animale marine, de la pești la căluți de mare. „Kotiga, balkanic Food“, puteai citi de la distanță, chiar înainte de a vedea meniul scris pe o tablă neagră.

La bază, a fost o rulotă pentru transportul cailor. A fost dichisită, utilată, i s-a adăugat un cort, o tavă mare cu două arzătoare pe gaz și a început să schimbe ceea ce se mănâncă pe străzile Tulcei, în timpul diverselor festivaluri sau manifestări publice. Așa cum somonii zburdau prin farfuriile restaurantelor, pe grătarele întinse inclusiv pe faleză din când în când nu găseai decât mici, rareori fripturi și, din când în când, cârnați. dar rar. Micii făceau regula.

Sile și Gabi, cei doi soți care dețin „Kotiga“, au venit cu altceva. La început îți săreau în ochi midiile la tavă. Apoi descopereai și sandvișurile cu pește, plăcintele și diverse alte lucruri, în funcție de sezon. Dar scoicile au schimbat jocul.

După „Kotiga“, au început să apară din ce în ce mai mulți oameni care gătesc scoici. Da, micii n-au dispărut, nici n-ar avea cum, dar mâncărurile vândute la terasele vremelnice ale orașului s-au diversificat în mod plăcut pentru orice pofticios. Acum vreo câteva săptămâni apăruse o terasă provizorie, pe faleză, unde se vindeau raci. Nimic altceva.

Cumva, o rulotă mică

a schimbat, în scurt timp, în bine, ideea unui oraș despre ce se poate mânca în timpul serbărilor populare. Nu mai sunt doar mici, mici și iar mici. Sunt scoici, e fasole cu ciolan, e gulaș, sunt borșuri și ciorbe, sunt grătare mai elaborate, ai de unde alege, pare că orizontul nu mai e chiar atât de îngust. Pare un lucru mărunt, poate chiar meschin. Și, totuși, nu e. Unul dintre lucrurile alea mici care, încet-încet, schimbă viața comunității. Cândva, la un moment dat, vor veni și drumurile, va veni și curățenia, vor dispărea boxele cu manele. Când? Încă nu se știe. Cândva.

Citeşte mai multe despre:

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

Editoriale
  • Secretul lui Bachus, cu Gabriel Liiceanu în rolul principal

    8 octombrie 2019

    După o lamentabilă carieră de criminal în serie, Gabriel Liiceanu se desparte de membrii Grupului pentru Dialog Social cu aerul preotului indignat că păcătoșii cărora le-a servit ultima împărtășanie se simt din […]

  • Președintele morții

    8 octombrie 2019

    Dacă ar avea aripi, Klaus Iohannis s-ar roti în văzduh deasupra tragediilor, ca un corb care adulmecă moartea. Dar n-are, așa că e nevoit să țopăie de la un accident […]

  • Uniunea Salvați USR

    8 octombrie 2019

    În plină campanie electorală pentru prezidențiale, Uniunea Salvați România s-a apucat, deja, de pregătirea alegerilor locale. Rar s-a mai văzut un partid care să le spună membrilor, simpatizanților și eventualilor […]

  • O profeție cu bucluc

    1 octombrie 2019

    Diversitatea în unitate se vede cu ochiul liber pe canalele noastre de televiziune, unde cîteva culte religioase se întrec seară de seară să ne intermedieze prin cablu o întîlnire cu […]

  • Bula calului

    1 octombrie 2019

    Prezidențialele n-au fost întotdeauna așa. În 1990 aveam de unde alege. Îl aveam pe Ion Rațiu, nepot de memorandist cu rădăcini istorice în Ardeal, milionar în lumea liberă, democrat cu […]