După ce Will Smith l-a lovit pe Chris Rock, au apărut multe reacții blazate, dezamăgite chiar, care acuzau regia ieftină de la Oscaruri, goana ridicolă după audiență. Era clar, pentru mulți, că-i doar un scandal artificial, o mișcare transparentă de PR care să mai salte puțin profilul unui eveniment pe moarte. Țin minte că m-a frapat siguranța cu care se exprima ideea asta, că e doar un incident regizat. Nu era clar nici că-i așa, nici că-i altfel. Ba chiar era la fel de aberant și să spui din start că a fost pe bune. Orice verdict era, în punctul ăla, la fel de improbabil. Și totuși, mulți s-au aruncat și au spus că-i vorba de o înscenare, cu siguranța de sine a celui care bagă mâna-n buzunar și spune dacă e rupt sau nu.
Altă întâmplare: în decembrie 2020, Jack Dorsey, unul dintre fondatorii Twitter, a creat un NFT cu prima lui postare. Câteva luni mai târziu, NFT-ul s-a vândut pentru 2,9 milioane de dolari. O sumă imensă, e adevărat, dar, în fond, e primul tweet al fondatorului. Ar trebui să valoreze ceva. Plus că nu e clar ce-i aia un NFT și la ce poți să-l folosești pe viitor, așa că de ce nu? Multă lume a râs și de bitcoin. Săptămâna trecută, NFT-ul a fost scos la licitație și nimeni n-a dat mai mult de 280 de dolari.
E incredibil cum aceiași oameni care râd de naivitatea păgubiților de la Caritas iau NFT-urile în serios. Ce-i drept, poți să-i iei în serios modul de funcționare, să-i înțelegi principiul sau să cumperi un NFT la preț de gumă Orbit, ca să ai și tu o amintire în Metavers. Dar să crezi că NFT-urile sunt o investiție serioasă arată că ai fi depus bani la Caritas cu patru mâini, numai să fi fost născut pe vremea aia.
La fel, ne place să-i luăm la mișto pe amatorii de conspirații, dar prima reacție e să spunem că la Oscar a fost o înscenare pentru PR. Asta arată că nu inteligența ne ferește de teorii fanteziste, ci încrederea pe care o avem în niște instituții. Nu spunem că Pământul e plat pentru că avem încredere în știință. Ne vaccinăm pentru că avem încredere în medicină.
N-aveam nici o dovadă că palma lui Will Smith a făcut parte dintr-un moment regizat. Dar aveam, în schimb, o părere destul de proastă despre organizatorii Oscarurilor încât să-i credem în stare de așa ceva. Tot despre încredere e vorba și în cazul NFT-urilor. E greu de spus de ce-ar face un NFT al unui tweet câteva milioane de dolari. Nu prea poți să explici convingător nici de ce-ar face 280 de dolari. Dar există încă încredere într-o piață care a îmbogățit niște oameni din bitcoin.
dacă palma lui will smith nu a fost un fake de oscar, cum îți explici că a fost difuzată în direct? probabil că nu știi că în america (și nu numai) transmisiile în direct au un delay, tocmai pentru ca astfel de incidente să nu apară pe post. https://en.wikipedia.org/wiki/Broadcast_delay#:~:text=In%20radio%20and%20television%2C%20broadcast,unacceptable%20content%20from%20being%20broadcast.
Sigur ca poporul ,,educat” in ultimii 80 de ani cu ,,ce se da” mesteca tot ce-i este ,,aruncat in troaca”. Da’ fiecare dintre noi ar putea sa incerce ,,un exercitiu de imaginatie” si ,,de dragul apropierii de adevar” sa presupuna ca l-ar fi palmuit pe rock un ,,actoras no name” dintre multii care au umplut sala. Evident ca-n ,,secunda doi” ar fi fost saltat. Apoi interpretarea jalnica a momentului de catre ,,proaspat laureatul furios”. Cum sa-i mai dai statuia ,,falsului bataus”? Dupa ce zeci de ani ai promovat agresivitatea in filme dusa la extrem ai trecut la alt nivel si vrei sa arati ca o incurajezi si-n viata de zi cu zi?