Copiii supradotaţi spun lucruri trăsnite

Duminică am mers la Operă, să cunosc zece copii supradotaţi, care au tupeul să piardă vremea prin ţară. Este vorba despre copii cu inteligenţă peste medie, testaţi de IRSCA Gifted Education, care vor susţine un spectacol în dialog artistic cu mentorii lor: Raluca van Staden (cercetător), Varujan Vosganian (specialist în finanţe-bănci), Dan Ţepuru şi Natalia Morgun (campioni naţionali la dans sportiv), conf. univ. dr. Mircea Penescu (director al Spitalului „Carol Davila“), Sever Voinescu (scriitor şi jurnalist), Viorica Petrovici (scenograf), Oana Andra (prim-solistă a ONB) ş.a. 

Scopul spectacolului intitulat „Vreau la Operă!“ este acela „de contracarare a torentului de subcultură care a invadat mass-media, condamnînd copiii la o educaţie profund eronată“, după cum mi-a mărturisit Oana Andra, unul dintre organizatori. Timp de trei ore am asistat la repetiţii, suficient încît să mă prind că cei zece copii sînt mult mai inteligenţi decît oricare dintre fufele care se perindă pe la TV.

I-ascultaţi ce spune Antonio Teodorescu, care la 10 ani a studiat deja sumele lui Gauss:

„Un copil supradotat este un copil care are o tărtăcuţă foarte bună, gîndeşte mult şi poate inventa chestii folositoare omenirii. Eu, spre exemplu, m-am gîndit la un motor pe apă, care să pună în mişcare o maşină şi, după schiţe, ar merge. Un motor care este acţionat de forţa apei, a aburului şi a roţilor dinţate. Singura problemă ar fi că maşina ar avea cam 2 metri lăţime, un fel de Cadillac de epocă. Maşina trebuie făcută din fibră de sticlă, iar motorul trebuie să fie etanş pentru că cea mai mică infiltrare a aerului poate compromite totul“.

Copii se hîrjonesc şi se strigă între ei cu apelativul „O­norificule“. Ştiu că sînt mai inteligenţi decît majoritatea copiilor de vîrsta lor şi, uneori, chiar şi decît adulţii.

„Îmi place foarte mult desenul, doar că acum avem un profesor cam… Ne spune «Nu vreau ceva mai bun sau mai prost, ci exact cum v-am spus eu». Are pretenţii, nu aşa…“, îmi mărturiseşte Matei Agarici, 10 ani, care vrea să devină actor şi cîntăreţ.

Pe un ton convingător, Miruna Brăescu, o fetiţă înaltă de 10 ani, care joacă rolul de chimistă în piesă, îmi spune: „Chimia înseamnă mai mult viaţă. E mai uşor să trăieşti dacă ştii din ce sînt făcute toa­te“. Miruna pictează de la 2 ani, în funcţie de starea de spirit pe care o are: „Cînd sînt nervoasă, mai mult întind culorile. Folosesc culori închise“. Momentan e fascinată de Univers şi încearcă să răspundă la întrebarea „Care este diferenţa dintre infinit şi ni­mic?“.

Pe David Morar, jurnalistul din piesă, l-am intervievat ultimul, părînd cel mai răbdător dintre copii. Vrea o carieră militară, dar pînă atunci lucrează la un proiect secret: „Lucrez la ceva, ca să nu mai fie atîta îngrămădeală pe sol. Să mai fie viaţă şi pe alte planete, şi în aer“. David crede în existenţa extratereştrilor, mai ales că unchiul lui a primit o placă de skateboarding de la unul dintre ei. Îi sugerez că poate cadoul a fost de la Moş Crăciun. Sigur pe el, respinge ideea: „N-are cum, că era vara“.

Aceştia sînt doar cîţiva dintre copiii supradotaţi care vor urca luni, 14 noiembrie, ora 19, pe scena Operei Naţionale din Bucureşti. Hai să închidem televizorul şi să-i aplaudăm la scenă deschisă! Măcar pentru simplul fapt că încă mai sînt în România.