Infotrip-ul FIJET în județul Mureș de la finalul lunii mai a fost, ca orice excursie de presă, ocazia perfectă de a cunoaște locuri și persoane foarte interesante. Dacă de Sighișoara știe toată lumea, nu numai în țară, ci și pe-afară, de Cund, de exemplu, n-a auzit aproape nimeni. Deși ar cam trebui.
În prima zi, drumul început la București s-a terminat întîi la Saschiz. Ca să intrăm, pentru masa de prînz, pe poarta unui punct gastronomic local unde mîncarea e doar pretextul ce unește oamenii la aceeași masă. La Tanti Ibi, inimoasa gospodină care ne-a servit odată cu bucatele și o lecție de bună înțelegere în comunitate. După desert – lichiul, delicioasa plăcintă a zonei –, am trecut pragul și altor gazde bucuroase de oaspeți: atelierul de ceramică, unde olarul Marinel ne-a arătat cum o bucată de lut se poate transforma într-o cană, și Pivnița Bunicii, în care un scoțian ne-a explicat prin Zoom de ce s-a apucat de făcut aici, pe lîngă gemuri de casă, și gin de Saschiz. Pe seară, la cina din curtea plină cu flori a hotelului Sighișoara, ne-am întîlnit cu Dima, președintele asociației antreprenorilor locali care au un mare of (în, păstrînd proporțiile, această Praga a Transilvaniei foarte vizitată, banii care trec pe-aici nu rămîn în oraș: pleacă odată cu turiștii, majoritatea pietoni de două ore prin cetate, apoi pasageri spre alte destinații), și cu Sergiu, un tip hiperactiv, instructor de ture cu biciclete clasice sau electrice, co-organizator al concursului de mountain bike Transilvania Bike Trails și „părinte de drum“ pe Via Transilvanica.
A doua zi, turul de Sighișoara medievală ne ghida pașii printre primii spectatori ai festivalului Carnaval în Cetate și printre localnicii care încheiau pregătirile, atîrnînd peste tot stegulețe colorate. În drum spre Tîrgu Mureș, microbuzul a făcut două opriri. La Criș, pentru vizitarea Castelului Bethlen, un fel de fortăreață din Game of Thrones cu panou de avertizare pe poartă „Atenție, dragoni!“, și la Cund, la Manufactura de Brânză a lui István, proprietarul fermei cu showroom de brînzeturi din laptele vacilor nestresate, care pasc libere pe pășune și ascultă în grajd muzică clasică. După cheese-bar-ul cu specialitățile servite de simpaticul profesor de brînză (István dă și lecții de închegat profesionist laptele), am continuat explorarea culinară a satului și ne-am mutat pentru prînz, cîteva sute de metri mai încolo, la Valea Verde Retreat a lui Jonas. Un neamț din Hamburg care, acum 23 de ani, cînd a venit pentru prima dată ca turist pe-aici, a decis să cumpere una dintre casele săsești abandonate de cei care făcuseră același drum, dar în sens invers. Definitiv. Acum are peste 90 de case recuperate de la demolare și o pensiune agroturistică premium în care lucrează doar personal din sat și din localitatea vecină. Seara, la Tîrgu Mureș, după ce ne-am cazat rapid în Cetate, ne-am îmbrăcat cel mai bun tricou din valiză și ne-am prezentat, pieptănați, la Palatul Culturii, unde ne aștepta orchestra filarmonicii locale, cu un concert pentru pian de Rahmaninov și o simfonie de Ceaikovski. Bis!
Palatul Culturii aveam să-l vedem mai bine pe lumină, în dimineața celei de-a treia zile, după scurta vizită la modernul centru de informare turistică de la parter. Turul scurt al clădirii a făcut o stație mai lungă în Sala Oglinzilor de la etaj, în fața vitraliilor-triptic cu scene din patru balade/legende maghiare. Înainte de plecarea din oraș, am studiat niște (titluri de) cărți la Biblioteca Teleki, primul loc de culturalizare publică gratis pentru toți tîrgmureșenii care știau să citească la deschiderea oficială din 1802. Pînă la Sovata, am făcut o oprire în Sîngeorgiu de Pădure, la Castelul Rhédey al familiei stră-străbunicii Regelui Charles al Marii Britanii, care, la redeschiderea de după restaurare de acum cîțiva ani, n-a putut fi prezent, dar a trimis un mesaj video, vizionabil pe un monitor din ultima sală. La asfințit, după check-in-ul la hotelul din Sovata, ne-am deplasat organizat la Festivalul Vinului, pentru o degustare de vinuri locale. Mai întîi cea oficială, de patru albe și două roșii, predată de specialista cu papile educate Cristina, apoi cea individuală, prelungită de fiecare, după preferințe, pe la căsuțele-tarabe ale cramelor prezente, pînă mult după miezul nopții. Ademeniți de licorile care mai de care mai parfumate, împreună cu Ruxi și Ana, colegele bucureștene, și Robert, colegul slovac, am… Sorry: What happens in Sovata, stays in Sovata.
Ați urmărit doar cîteva secvențe din filmul turistic „Trei zile, pe traseul Sighișoara – Tîrgu Mureș – Sovata“, trailer-ul aperitivelor informative de deschis pofta viitoarelor county break-uri de Mureș.
1 comentariu