Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Credinciosul care a constatat moartea lui Dumnezeu

Zoom Credinciosul care a constatat moartea lui Dumnezeu

Cîteva dintre aforismele lui Friedrich Nietzsche au devenit zicători populare. Și cel puțin unul circulă și pe la noi: „Ceea ce nu te omoară te întărește”. Nu știu cum o fi pe la alții, dar românul nu-l pomenește pe autor și nu cred că asta-i vine din convingerea că știe toată lumea cine a zis/scris primul vorbulița cu pricina. N-aș vrea să se înțeleagă de aici că aș fi un cititor devorator de-ai lui N. Nici despre viața lui nu știam prea multe. Încît ceea ce scriu aici sînt reacțiile unui cititor obișnuit căruia i-a plăcut o carte. Sue Prideaux, care e și romancieră, nu e la prima monografie. A mai scris despre pictorul Edvard Munch, cel cu Țipătul, care i-a făcut portretul bunicii norvegiene a lui S.P., și despre dramaturgul August Strindberg. Cartea ei despre Nietzsche a apărut acum doi ani și S.P. a luat un premiu pentru nonficțiune pentru ea.

Prideaux urmează aici bunele reguli ale monografiilor clasice. Relatare calmă, în ordine cronologică, cu numeroase note de subsol și cu o bibliografie stufoasă care te lasă visător.

Bolnăvicios încă din copilărie și des chinuit de dureri terorizante, Nietzsche ar fi putut avea o viață tihnită de universitar sclipitor la Basel. Acolo a fost numit șeful catedrei de filologie clasică, deși era încă student. Și tot acolo, cuceritorul și eruditul Nietzsche a avut parte de înțelegerea conducerii și pentru bolile, și pentru hachițele lui. N. își fermeca auditoriul de ocazie cu improvizațiile sale furtunoase la pian, scria literatură – poezie, teatru –și chiar dacă nu urmase cariera de preot a tatălui său, în copilărie și în  adolescență era cît se poate de credincios.

Cînd tînărul profesor n-avea decît 24 de ani, Wagner, aflat în culmea gloriei, a dorit să-l cunoască, ceea ce l-a emoționat teribil pe înflăcăratul său admirator. Lovit de o criză de conștiință creatoare, N. dă cu piciorul catedrei de la Basel, ca să-și scrie cărțile. Primește însă de la Universitate timp de șase ani o pensie îndestulătoare, dar cum are o relație proastă cu banii, din care totuși o parte îi trimite mamei sale să-i chivernisească, trăiește mai mult strîmtorat. Cînd proclamă moartea lui Dumnezeu, admiratorii îl părăsesc, unii dezamăgiți, alții de-a dreptul furioși pe idolul lor.

Wagner nu prea pricepe ce înțelegea N. prin Supraomul său, dar îl cultiva mai departe. Ba are atîta grijă de soarta lui, încît îi scrie unuia dintre medicii care-l tratau pe singuraticul tînăr lovit de miopie că bănuiește că N. își oferea autosatisfacții sexuale și-i cere doctorului să-l scape de acest dăunător obicei. Asta se află,iar Nietzsche, care avea și așa o reputație tot mai îndoielnică, de excentric cu idei periculoase, se trezește și cu această etichetă infamantă pe frunte. Se rupe de Wagner și de alți doi prieteni. E tot mai bolnav și mai chinuit de dureri, cărțile nu i se vînd și nici nu se scrie despre ele, totuși nu-și pierde puterea de muncă, face gafe monumentale,are ghinion în intențiile sale de a se căsători, e tot mai miop, nu suportă lumina zilei și,în compensație pentru toate astea, trece prin tot mai dese accese de megalomanie pînă cînd, într-o zi, la Torino, înnebunește.

Prideaux nu-i plînge nici un moment de milă personajului ei, nici nu umblă să-l scoată basma curată cînd greșește, ceea ce lui Nietzsche i se întîmplă des,dar are, cum se zice mai nou, o atitudine discret empatică față de el. Îl analizează cu pătrunzător talent, încît nu se pierde în amănunte, și – operațiune mai delicată! – știe să-i aducă ideile pe înțelesul tuturor, fără să le vulgarizeze și înșirîndu-le suplu pe firul narațiunii, adică fără respectabilele burți „teoretice“ care mai apar prin monografii. Deși excelentă, cartea asta nu se citește tocmai ușor: e totuși vorba aici  despre un personaj și un autor atît de complicat, care a schimbat gîndirea lumii, încît și azi „omul dinamită“ stîrnește dispute explozive printre cunoscători.

Sue Prideaux, Sunt dinamită! Viața lui Nietzsche, traducere de Bogdan-Alexandru Stănescu, Editura Polirom, 2020.

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

tn
Editoriale
  • Toamnă electorală

    22 septembrie 2020

    Precum o bostană cu genunchii sparți, geaba număr zile: joia muri marți, sîmbăt-am pierdut-o vineri la un tîrg, miercurea îmi pare babă dată-n pîrg ce-a visat că-i cloșcă într-o zi […]

  • Ambiții politice la virusul ucigaș

    22 septembrie 2020

    Duminică, 27 septembrie 2020, agentul electoral COVID va stabili o ordine șchioapă a puterii pe următorii patru ani. E cel mai imparabil caz de democrație nereprezentativă din istoria modernă, neprevăzut […]

  • Școală, școală, vrem postaci!

    22 septembrie 2020

    Și, așa cum ni s-a promis, a început școala. În cele mai sigure, normale și deosebite condiții, asigurate cu înțelepciune și operativitate de către Guvernul României, înțelept condus de către […]

  • Spovedanie

    15 septembrie 2020

    Sunt gol de sentimente ca o biserică, toamna, cînd nunțile toate s-au veștejit și fosta-mi iubită se joacă de-a doamna cu șeful ocolului din Maglavit. E-un schimb valutar între grauri […]

  • Cea mai profitabilă afacere de pe pămînt

    15 septembrie 2020

    Nici să fi înviat Spiru Haret nu s-ar fi discutat atît de mult despre școală. Coronavirusul a trezit-o un pic la realitate. A pălmuit-o, cît să clipească mirată, și a […]

Cele mai citite