Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

CTP la munte și pe Marte: O întâmplare cu Simona Halep

Zoom CTP la munte și pe Marte: O întâmplare cu Simona Halep

Ne aflăm pe o planetă care e copia perfectă a Pământului, doar că aici Bulgaria a câștigat al doilea război balcanic și domină întreaga civilizație ca un grădinar propria plantație de castraveciori.

Cosmin Prelipceanu vrea să plecăm cât mai repede, pentru că nu suportă dulceața de trandafiri, dar mie lumea asta îmi place. E perfectă ca o vânătoare de căprioare la finalul căreia cânți și dansezi, sărind coarda cu intestinul subțire ale cerbului, în timp ce hălcile de carne sfârâie pe grătar. Ieri am stat toată ziua și m-am uitat la televiziunile bulgărești. M-am simțit iar ca-n anii ʼ80 și aproape că l-am înjurat pe Ceaușescu în gând, la fel cum făceam și pe vremea aia, după ce a interzis folosirea sângelui de copil în scopuri ritualice.

‒ Domnule Popescu, eu zic să mâncăm ceva și să plecăm de aici, până nu ne dispare nava spațială din parcarea hotelului.

‒ De acord. Și mie mi-e foame. Sunt atât de flămând că aș mânca un picior de vițel fără să mai omor vițelul.

Am intrat într-un fast-food McBoris și ne-am comandat câte-o salată bulgărească. Era singura opțiune în acel restaurant în care copiii veneau să se recompenseze după ce ieșeau de la școală. Erau morți după salată și alte prostii. Dacă i-ar fi lăsat părinții, ar fi mâncat salată bulgărească de trei ori pe zi și nimic altceva.

‒ Nu sunteți de pe-aici, nu-i așa? ne-a întrebat fata de la casă.

‒ Nu tocmai, s-a fâstâcit Prelipceanu.

‒  Da’ de unde veniți? Accentul vostru sună ciudat, dar parcă v-am mai văzut pe undeva.

‒ Probabil că ne confundați, i-am explicat. Oamenii proști fac ușor confuzii.

Am luat salatele și am ieșit să mâncăm afară, la terasă. Bătea un vânt ușor, ca într-o cameră de apartament în care crești un vițel și tocmai ai deschis geamurile, ca să iasă mirosul de bălegar. Prelipceanu s-a uitat nesigur la salata lui și a decis că n-o s-o mănânce.

‒ Sigur a scuipat în salată după ce ați jignit-o, a spus ușor dezgustat.

‒ Ce mai contează? Părea o femeie sănătoasă. Sigur are scuipatul plin de nutrienți.

În timp ce mâncam salata bulgărească la terasă, o mașină a oprit în dreptul nostru. Era Dimitri, localnicul cu care am ciocnit un borcan de castraveciori la cârciumă la finalul episodului trecut.

‒ Domnule Popescu, am o mare rugăminte, a strigat în timp ce se dădea jos din mașină.

‒ Nu-mi place cum sună, mi-a șoptit Prelipceanu. Să vezi că ăsta vrea bani.

‒ Domnule Popescu, m-am scăpat la niște prieteni că sunteți pe-aici cu nava spațială și unul dintre ei își cumpără dulceață de trandafiri de la aceeași băcănie ca și Simona Halep. Așa se face că a ajuns vestea la ea. Ar vrea, dacă se poate, să o luați și pe ea cu nava.

Cuprins de emoție, m-am ridicat de pe scaun pentru ca lacrima care mi se prelingea din colțul ochiului să pice de sus.

‒ Domnule Dimitri, vrei să spui că Simona voastră mă cunoaște? Simona voastră știe de mine? La mii de ani-lumină distanță, a intrat în consonanță cu dublul ei de pe Terra și a devenit conștientă de prezența mea pleșuvă de fiară editorialistă?

‒ Nu vă știe după nume…

‒ Corect, corect. Numele nu e important.

‒ Chiar nu e, mi-a dat dreptate Dimitri. Ea doar a auzit că sunteți cu nava spațială și vrea să plece cu voi de pe această planetă, pentru că nu mai suportă. Nu mai poate să trăiască din cauza celebrității. E prea cunoscută și cică n-o lasă lumea să-și vadă de viața ei.

‒ Plăcerea e din partea mea, amice sofiot.

A doua zi ne aflam cu nava spațială în parcarea din fața hotelului. Îmi părea rău că nu mai stăm, dar cel puțin nu plecam cu mâna goală. Venea cu noi însăși Simona Halep, numărul unu mondial în clasamentul WTA. Abia așteptam să joc tenis cu ea la bordul navei, o confruntare fără precedent între o legendă a tenisului și cea mai în formă jucătoare bulgară a momentului.

Mașina lui Dimitri a tras lânga nava noastră și din ea a coborât Simona. Era mult mai înaltă decât mi-o imaginam. Așa cum o vedeam acum, chiar n-ar fi încăput în televizor. Și nu doar că-i mai mare, dar și țipă mai tare decât la televizor. Simona a țipat în acel moment ca Sharapova în zilele ei bune, doar că fără rachetă și cu multă groază în ochi.

‒ Ce-ai făcut Dimitri? Pe mâna cui mă dai? Ăsta e chiar Hristo Todor Popov, fanul insistent de care ziceam. E tipul dubios care are-o Tracie 1310 cu motor pe GPL și vine după mine cu ea pe la toate turneele. Din cauza lui vreau să-mi iau lumea-n cap și să plec aiurea în spațiu. Și tu ce faci? Cu el mă trimiți?

Am încercat să-i explic Simonei că e o neînțelegere, dar mi-am dat seama că la fel ar fi procedat și Hristo Todor Popov. Am lăsat-o baltă și am urcat la bordul navei. La revedere, planetă crudă! Am văzut planeta, de sus, făcându-se tot mai mică și mai albastră, înghițită de cosmosul negru laolaltă cu talentele tenisului de pe suprafața ei. Pe scaunul de lângă mine, Prelipceanu ațipise și scâncea speriat, probabil în mijlocul unui coșmar cu castraveciori.

1 comentariu

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

romania100
Coperta Catavencii 3 – 9 Octombrie 2018
Editoriale
  • Capra de șes din Teleorman

    16 octombrie 2018

    Încercați să duceți o capră de tăiat lemne la Bruxelles și veți avea surpriza, la întoarcere, c-o să-i apară cornițe și că-n loc de rumeguș o să producă lapte praf. […]

  • De-a proștii și vardiștii

    16 octombrie 2018

    Pe drumul ce unește marea victorie din 2016 cu declinul politic de acum, PSD a pierdut poporul român, pe care-l avea pe jumătate îndesat în buzunar. L-a ținut acolo aproape […]

  • Centenarul s-a terminat, începe campania

    16 octombrie 2018

    Președintele României, Excelența Sa domnul Klaus Iohannis, investise enorm din punct de vedere emoțional în centenar. I-a plăcut ideea, s-a atașat de ea și părea că în anul 100 al […]

  • Dumnezeu nu bate cu BOR-ul

    9 octombrie 2018

    În cele două zile de referendum, Dumnezeu s-a mai îmbunat. N-a mai vărsat foc și pucioasă asupra sodomiților și gomoristelor, ci și-a nuanțat părerile din Vechiul Testament, punîndu-le în acord […]

  • Adio PSD, adio PNL

    9 octombrie 2018

    Prezența la referendum ne-a edificat măcar într-un anume sens. E drept, să dai 163 de milioane de lei pentru atâta lucru e cam mult și părem cam fraieri, dar să […]

Cele mai citite