Râd rar la comedii, în ultima vreme. Alea americane s-a sandlerizat îngrozitor, au coborât umorul la nivelul de înțelegere al unui sugar. Iar alea franțuzești sunt rare. Bune, dar rare. Cât poate și cinematografia franceză să suplinească lipsa de umor a celei americane? Britanicii ar mai avea ceva de spus în domeniu, probabil, dar nu știu de ce nu sunt mai activi. Or mai fi industrii cinematografice prin lume care produc și comedii bune, dar n-am eu acces. Așa că rămâne teatrul, rămân spectacolele de improvizație și, desigur, sănătosul râs între prieteni. Când se pot combina măcar două dintre astea e chiar perfect.
Am avut privilegiul
să pot urmări acest proiect teatral de la începuturile sale, acum nu foarte multă vreme. „Mâine vine Aurel“, aud întâmplător prin teatru. „Aaa, tare. Ce pune?“, întreb. „All inclusive.“ All inclusive este o piesă care s-a jucat pe scenele românești sub mai multe titluri și are la bază comedia Out of order, a britanicului Ray Cooney. Inițial, Ray Cooney a scris o farsă, în două zile, pentru emisiunea de televiziune Challange Anneka. Farsa se numea Dead trouble și a fost difuzată în 1989. Apoi, farsa s-a transformat în piesa Out of order, în 1990, piesă care a câștigat la Londra Premiul Laurence Olivier pentru „Comedia anului“. Cumva, în timp, piesa a ajuns în România îmbogățită și, cum spuneam, s-a jucat sub mai multe titluri, unul dintre ele fiind All inclusive.
Aurel este regizorul Aurel Palade și se află la al zecelea proiect pus în scenă la Teatrul „Jean Bart” din Tulcea. Zece spectacole în cei 11 ani ani de existență ai teatrului arată, cumva, că Aurel Palade este strâns legat de devenirea acestui teatru și de evoluția sa constantă.
N-am să spun
cât au durat repetițiile acum, căci s-ar putea să fie secret profesional.
Dar spectacolul a crescut organic și frumos până în seara premierei, care a avut loc miercuri, 11 septembrie.
Din culise sau de pe ultimele rânduri ale sălii de spectacol am urmărit aproape zi de zi creșterea piesei. De la prima lectură până…
Ei bine, m-am oprit la un moment dat, când piesa începea să se lege. De obicei, dacă mi se permite, asist la șnururile finale, dar acum n-am vrut. Pentru că nu mai văzusem piesa și voiam să-mi păstrez surprizele pentru premieră.
Și ce surpriză plăcută a fost…
Am asistat, o oră și ceva, nici nu m-am uitat la ceas, la o explozie de energie. N-aveai, ca spectator, timp să respiri. Cu atât mai puțin aveau timp să respire cei doi actori din rolurile principale, Radu Niculescu și Ionuț Paul Ștefan. Comedie ușoară, bulevardieră, ar zice unii. Poate, poate nu doar atât. Oricum, la finalul spectacolului, hainele celor doi trebuie duse direct într-un uscător, atât de ude sunt.
Regia și interpretarea
transformă povestea adulterină a unui ministru britanic într-o poveste în care spectatorul român se poate regăsi cu ușurință. Pentru că nu este despre politică, ci despre relații interumane, încurcături, minciuni din ce în ce mai elaborate și soluții salvatoare numai în aparență.
Totul este atât de dens, de intens, replicile vin una după alta, situațiile se succed cu repeziciune și nu ai, cum am mai zis, practic, nici o pauză. Pare opera unui obsedat de timp, care a meșterit la piesa asta cu cronometrul în mână.
Întreaga distribuție a strălucit, în seara premierei, toți, dar absolut toți au fost impecabili, provocând, cu intenție, râsul a peste 300 de oameni. Căci sala era full, ba chiar se mai stătea și pe scări.
Și Radu, și Iani, și Oana, Nicolas, Inga, Mihai, Emi, Cristi, Dana și Nicoleta au reușit să realizeze una dintre cele mai intense montări pe care le-am văzut în, probabil, ultimii ani. Au făcut-o cu naturalețe și cu talent, cu o risipă de energie cum rar am mai văzut pe o scenă de teatru.
Iar publicul a simțit asta,
cu asupra de măsură. A aplaudat, la final, așa cum n-a mai aplaudat publicul tulcean de foarte multă vreme. N-am cronometrat, dar aplauzele au durat minute bune, neforțat, absolut natural.
Și am văzut, la final, un om relaxat. Aurel Palade, pe care l-am urmărit din priviri toată seara, a răsuflat ușurat. Ba chiar aș îndrăzni să spun că a zâmbit, ceea ce la el, atunci când vine vorba de lucru, e o raritate.
Așadar, dacă ajungeți prin Tulcea și în alte perioade decât vârful sezonului turistic, adică dacă ajungeți cumva în timpul stagiunii teatrale, puneți și spectacolul ăsta pe lista celor care trebuie neapărat văzute.
Teatrul „Jean Bart”, Tulcea: All inclusive, după Ray Cooney. Regia: Aurel Palade. Coregrafia: Oana-Lavinia Pisaroglu. Scenografia: Elena Cozlovschi.
Distribuția: Radu Niculescu, Ionuț-Paul Ștefan, Oana-Lavinia Pisaroglu, Dana Vitcu, Inga Marcu, Emanuel Cristoiu, Mihai Gălățan, Cristi Naum, Nicolas Teodorescu, Nicoleta Lungu. Light design: Adrian Vâlcu-Ardeleanu. Sunet: Nicu Caraignat. Costume: Dorina Proicea. Tehnicieni scenă: Ecaterina Tudose, Gicu Pomazan, Cosmin Vîlcu. Tâmplărie și decor: Nicolae Mușat. Grafică și concept afiș: Elena Orbocea. Grafică: Daniel-Paul Iacoblev-Barău.
2.721 de vizualizări
