Ești pe o plajă superbă, pe o insulă uitată de lume, într-o țară îndepărtată. De jur-împrejur se văd doar marea de smarald, aburul ce iese din nisipul fierbinte și umbrela din frunze de palmier care flutură ușor în bătaia brizei. Ești fericit. Stai lungit pe un șezlong și, oricît te-ai chinui, nu se aude nimic. Deodată, o mogîldeață apare la orizont.
Te bucuri. Poate e chelnerul, care îți mai aduce un cocktail cu multe cuburi de gheață. Poate e o suedezeă superbă, care s-a rătăcit de grupul ei de suedeze superbe și caută acum drumul spre hotelul de suedezi superbi unde e cazată. Mogîldeața se apropie, dar tot nu reușești să-ți dai seama ce e, pentru că soarele bate chiar din spate. Sigur e suedeza superbă, sigur e suedeza superbă! Mogîldeața e la doi pași de tine, cînd deodată se aude: “Rodicaaaaa, e bine, fă, în apă?! Să moară mama, vin și io acușa, că mă taie o pișareeee”. Se întîmplă mai des decît credeți. Aparent, Grecia nu-i o țară așa de îndepărtată.
