Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Cu mâinile murdare de cerneală. De la plagiat

Zoom Cu mâinile murdare de cerneală. De la plagiat

Trebuie să fii atent când dai mâna cu un politician român. Cel mai probabil, mâna aia a furat un text fără să-i precizeze sursa, a luat cu copy/paste pasaje ample și a omis să pună ghilimele și note de subsol. Și, în fond, de ce n-ar face-o? Nu e ca și cum politicienii români ar avea o aversiune imensă față de risc. Atunci când iei bani în curtea bisericii sau ascunzi tablouri în cimitir, riscând să stai ani de zile pe la pușcărie, e clar că pentru asta trăiești, că-ți plac riscul și adrenalina.

Într-un fel, plagiatul e un antrenament util pentru adevărata politică. Copiind în lucrarea de doctorat, vezi dacă te ține să încalci regulamentele și să te comporți ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Cei care nu mai rezistă emoțiilor că vor fi prinși renunță, își dau seama că nu-i de ei. În caz că-i saltă Poliția, vor fi primii care își recunosc faptele și-i dau pe goarnă pe ceilalți din dosar.

Faptele, în sine, nu-s unele care să le trezească remușcări. Ponta, Oprea și Tobă nu înțeleg importanța muncii intelectuale, a muncii, în general. Au luat pasaje mari cu copy/paste fără să precizeze sursa, dar asta e nimic pe lângă ce-ar fi fost capabili să facă. Dacă l-ar fi ajutat să avanseze în carieră, Ponta ar fi semnat cu numele lui romanul Neamul Șoimăreștilor. Oprea ar fi ieșit pe piață cu Pădurea spânzuraților, explicând că e rezultatul unor cercetări laborioase din domeniul siguranței naționale. Petre Tobă ar fi semnat o poezie cu titlul ”Scrisoarea a III-a de Eminescu”.

Oricum, am ajuns acel punct în care comparăm meritele academice ale miniștrilor pe baza felului în care au plagiat. Dacă ai copiat cu stil, fără să faci gafe memorabile, atunci poate că-ți meriți puțin titlul de doctor. Dacă prin plagiat ai dovedit, în schimb, și că habar n-ai ce înseamnă sintagme elementare, atunci poate că locul tău nu e-n lumea științifică. Ponta e mai merituos decât Tobă, pentru că ultimul a plagiat prostește. Probabil că, în ritmul ăsta, Academia Română va ajunge să acorde premii celor care, prin felul în care au copiat în prostie, au dovedit ingeniozitate și au lărgit câmpul cunoașterii.

Citeşte mai multe despre:

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

Editoriale
  • Cinci ani de singurătate

    12 noiembrie 2019

    “Politicienii sînt ca scutecele. Trebuie schimbați des și din același motiv.” Vechiul aforism, atribuit lui Mark Twain, n-are trecere la români. Președintele României se schimbă doar o dată la zece […]

  • Barna, puntea suspinelor

    12 noiembrie 2019

    USR, alături de PLUS, părea să se poată transforma într-un partid important. Nu atât de important încât să conducă, prea curând, singur, dar suficient de important încât să înceapă să […]

  • Cum am ratat eu scaunul cu patru picioare de la Cotroceni

    5 noiembrie 2019

    După ce ani de zile și-a înmuiat batistuţa de la piept într-o esență de patchouli extrasă din brînza neaoșă de burduf, naţionalistul de operetă Rareș Bogdan și-a imaginat că țara […]

  • Președintele pe care l-am pierdut

    5 noiembrie 2019

    Așa sînt mereu zilele dinainte: însorite și nepăsătoare. Nimic nu arată că ne confruntăm cu involuția speciei prezidențiale și cu abisul celor cinci ani care vin gata irosiți. Să ni-l […]

  • O șansă istorică

    5 noiembrie 2019

    A fost nevoie de 30 de ani pentru ca Ludovic Orban să primească și el o șansă reală în politica mare. Chiar dacă, de-a lungul vremii, șanse a mai avut, […]