Cu mîțele la vedere

Stăteam în mașină, parcat pe o străduță din București, și așteptam pe cineva să iasă dintr-o curte. Deodată prind cu colțul ochiului o mișcare și văd cea mai mare pisică rasa europeană REBU cum se furișează printre mașinile de peste drum, cu ochii geană pe mașina mea. Era Moroșanul pisicilor tomberoneze, era atît de mare că, atunci cînd s-a băgat sub mașină, a dat cu capul de prag și s-a mișcat toată mașina puțin în față. În fine, după vreo două minute a mai apărut o pisică galbenă cu jumătate de coadă, care a considerat și ea că e de bun augur să intre sub mașină după grăsan. Au început să se bată. Apoi a mai venit un cotoi alb-negru, cu un singur ochi, care s-a luat la harță cu ăștia doi. La un moment dat, fix sub mașina mea avea loc o bătaie de bar între pisici, cu tot cu sticle sparte și tacuri de biliard. Apoi bătaia a luat o turnură neașteptată și e foarte posibil să fi degenerat într-o orgie. În fine, cînd deja erau prea multe pisici care intrau sub mașina mea, m-am dat jos din mașină la ele să le zic să termine cu scandalul, că mai trec și copii pe stradă. Evident, în momentul în care m-am dat jos, nu mai era nici coadă de pisică sub mașină. M-am scărpinat în cap. M-am uitat bine la motor, că am auzit că le place cum toarce, după care m-am urcat la loc în mașină și ghici ce? – alte pisici străine au continuat să se furișeze la petrecerea de sub mașina mea. De-abia în momentul în care mi-a venit pasagerul am reușit să elucidez și marele mister. Atunci cînd parcasem tulburasem rămășițele unui porumbel plat și acum toate pisicile din cartier se invitaseră la bufetul suedez.