Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Cu talent, de la Chișinău

Zoom Cu talent, de la Chișinău

Asta e prima carte de Moni Stănilă pe care am citit-o. Știam cîte ceva despre autoare. Poetă cu mai multe volume apărute, M.S. a trecut recent la proză. A început cu un roman pentru copii, Războiul solomonarilor, și anul trecut a publicat un roman despre Brâncuși, în seria biografiilor romanțate care apar la Polirom. Țipă cît poțite prinde încă de la primele pagini. Ca să începi un roman povestind,  la persoana întîi, cum ți-ai aruncat patul la gunoi îți trebuie un talent peste medie. Dar și o încredere în scrisul tău vecină cu insolența.

În privința încrederii în steaua ei de obște, M.S. stă, cred, și mai bine. Încă tînăra bănățeancă s-a stabilit la Chișinău împreună cu basarabeanul Alexandru Vakulovski, cel expulzat din România în 2009. Nu știu cît de bine se descurcă ei de pe urma literaturii și a unor treburi conexe, printre care și un cenaclu literar aflat sub umbrela Bibliotecii Municipale din Chișinău, plus oarece gazetărie și un blog (Vakulovski). Între timp, Vakulovski a primit cetățenia română, dar cei doi au rămas să tragă mîța de coadă la Chișinău, la fel ca 99% din scriitorii români din Basarabia. Rostul acestei paranteze marital-biografice nu e numai să vă dea o idee despre M.S., ci să vă aducă și la romanul ei. Una, personajul de la care pornește totul în Țipă cît poți, are destule puncte comune cu autoarea. Începînd de la vîrstă și continuînd cu îndeletnicirea – poetă! În privința filosofiei de viață a celor două, asemănări, deosebiri, nu mă pot pronunța decît asupra personajului lui M.S. Cu autoarea nu m-am văzut decît întîmplător, la tîrgurile de carte din București. Romanul conține o ingenioasă incursiune în adîncurile psihologiei unei femei de vreo 40 de ani, pe care trecerea timpului și mai ales urmele neplăcute pe care le lasă marele inamic al femeilor o bagă la idei prăpăstioase.

De fapt, în carte apar mai multe femei, de vîrste diferite, care își dau cu părerea despre Una și despre celelalte, la fel cum și ea le ia în colimator. Cele cinci, cu Una șase, sînt un soi de clone fantastice ale personajului care-și aruncă patul în primul capitol. Astfel încît, în loc ca Una s-o ia de-a fir a păr, cu povestea vieții ei și a persoanelor ipotetice pe care le poartă în cap, într-o încăpătoare pivniță a subconștientului, M.S. le dă drumul în lume. Mă rog, în lumea Unei, care, precizez, nu suferă de tulburări psihice și nici nu e chinuită de avatarurile celor ce se plîng pe canapeaua psihologului că ar fi gazde involuntare a mai multe personalități.

Simona Popescu a descoperit înaintea mea trucul autoarei, pe care-l descrie pe coperta din spate a cărții. Mă simt deci dator să-i recunosc întîietatea.

În Țipă cît poți nu se întîmplă mare lucru, așa că amatorii de fire epice toarse după metode clasice s-ar putea să cam strîmbe din nas fiindcă povestea/poveștile din roman se desfășoară capricios, cu întreruperi bruște și neașteptate, ca penele de curent din timpul filmului de la televizor. Iar un capitol poate avea de la cîteva pagini la un rînd, două– ceea ce dă un ritm sincopat întregului. Romanul are și tot felul de naivități simpatice – care trebuie trecute în contul personajelor, nu al autoarei, altfel n-ar mai fi simpatice– și e scris cu dezinvoltura pe care o au poeții (talentați) cînd se apucă de proză. Interesant și original, Țipă cît poți e unul dintre puținele romane din ultima vreme care m-au făcut să mă bucur că le-am citit.

Moni Stănilă, Țipă cît poți, Editura Polirom, 2020.

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

Editoriale
  • Un vaccin la îndemîna oricui

    24 noiembrie 2020

    Patriarhii ortodocși care și-au dat singuri cu cădelnița-n coaie după ce au afirmat că virusul liliacului chinezesc, nefiind creștin, nu are ce căuta în biserică au acum un bun prilej […]

  • Pfizer președinte

    24 noiembrie 2020

    Nu mai sînt paturi la ATI. O spun medicii, o spune presa, o spun pacienții care se agață de viață pe holuri. Ba sînt, spun Orban și Tătaru, care nu […]

  • Cățeii pandemiei

    24 noiembrie 2020

    S-au umplut orașele, în principal, de căței, de obicei de talie mică, abandonați. Mulți sunt câini din acele rase incerte, pe care, pe întuneric, i-au putea confunda cu o pisică, […]

  • Împărat și proletar (Scrisoarea a IV-a, către prieteni)

    17 noiembrie 2020

    Străbunica mea Iulica Bonțideanu, greco-catolică din comuna Soareș, de lîngă Bobîlna, care a dormit toată viața cu capul pe Biblie pînă la vîrsta de 101 ani, avea obiceiul de a […]

  • Poporul fără ardere internă

    17 noiembrie 2020

    Iohannis a risipit un mandat de cinci ani învățînd să citească din prompter și numărînd plopii de două ori pe săptămînă pe drumul spre Sibiu, dar putea să recupereze în […]