La fel ca regele și ducele din Huckleberry Finn, duminică noaptea Simion și Georgescu au jucat pentru ultima dată în circoteca lor, Simion, președinte, cu Georgescu premier, înainte de a fi tăvăliți prin păcura și fulgii rezultatelor, ca personajele lui Mark Twain după ultimul spectacol, cel fatal, cu Girafa regelui. Și ce aplomb pe papugiu! Duminică noaptea, pînă să înceapă numărarea voturilor s-a sumețit că a cîștigat, iar de la Realitatea Plus, Anca Alexandrescu îi anunța victoria în pofida exit-poll-urilor care-l dădeau cîștigător lejer pe Nicușor Dan. Că în cele din urmă Simion și-a recunoscut înfrîngerea, asta aproape că nu mai contează față de nerușinarea de a se proclama președinte, în timp ce auriștii din spatele lui îl ascultau cu niște moace plouate care spuneau totul despre așa-zisa lui președinție. În Rusia, goarnele ambulante care de 30 de ani îi tot salută lui Putin victoriile mafiotice au dat-o pe „Ce, astea au fost alegeri?!“.Au și ăștia dreptatea lor. După mai bine de un secol de neoțarism republican și vreo trei luni de vagă democrație, cît a durat Guvernul Kerenski după demisia țarului Nicolae al II-lea, pînă la lovitura de stat bolșevică, cum să ia în serios niște alegeri nemăsluite?
Cum de am ajuns totuși în România ca doi impostori, Georgescu și Simion, cozi de topor rusești, să se pretindă pe rînd președinții țării? În afară de conturile false de pe TikTok și de boții care le-au ținut hangul în social media, dacă ne uităm pe harta României unde ăștia doi au ieșit cîștigători, Georgescu în turul II, anulat, și Simion în turul II, pierdut, obținem o imagine a sărăciei, a speranțelor înșelate și a regretelor după tăvălugul politic și neodacismul ceaușismului. Butaforia suveranistă de azi vine din circul „omului nou“ al național-comunismului în care era recuperat Ion Antonescu, Conducătorul, și se purta cultul voievozilor și al lui Burebista, drept justificare a dictaturii de familie inaugurate de conducătorul Ceaușescu. Asta e zestrea cu care au plecat în sacoșe românii care nu s-au adaptat în Occident, bașca resentimentele lor față de PSD și de PNL, încît l-au votat pe Georgescu ca pe un Mesia independent și le-a sărit țandăra că turul II al alegerilor a fost anulat tocmai cînd ei se duceau la vot. Așa că de la Georgescu au trecut la suveranistul de la peluză, Simion, iar la o secție de vot de la Paris niște flăcăi cu chef de bătaie răcneau ca pe stadion: „Simion!, Rusia! Rusia!!“.
Cine a sperat că în turul II românii care s-au ajuns în Occident vor fi mai mulți la vot decît cei ce trag mîța de coadă s-a înșelat. La fel cum s-au înșelat usturător și cei care au tras nădejde că în țară Simion îi va lua fața lui Nicușor Dan. Căci cele 800.000 de voturi cu care matematicianul a făcut din jucătorul Simion un băiat de mingi sînt dovada cît se poate de clară că papugiul n-a izbutit să aburească majoritatea alegătorilor cu năvîrliile care l-au apucat după ce s-a crezut cîștigător și-a anunțat ce are de gînd să facă dacă ajunge la Cotroceni.
Ce viitor mai au cei doi suveraniști cu binecuvîntare de la Kremlin? Dacă Justiția își face treaba, pe Georgescu îl pîndește o parcare îndelungată la mititica. Cît despre Simion, pe el îl așteaptă judecata tîrziilor care sperau s-o zbîrcească, cu gînd să-l trimită înapoi la peluză.
2.365 de vizualizări
In concluzie :
Democrația înseamnă etimologic, poporul are putere și votează pentru orice lege.
Alegerile și votul sunt două cuvinte total diferite.
Cind alegi pe cineva sa te reprezinte renunți la dreptul de vot, deci nu mai poti sa decizi pentru nimic pentru ca cel pe care l-ai ales o face in locul tău. Alegerile prin definiție sunt aristocratice aristos înseamnă cel mai bun, care in sine este de apreciat și nu-i ceva rău să alegi pe cel mai bun dar reprezintă unul dintre cele mai mari vicii. Să folosești expresia alegeri democratice este un oximoron adică doi termeni care se exclud unul pe celălalt. Suveranitatea este individuală și în clipa în care ai renunțat la dreptul de a vota o lege (prin referendum) ți-ai pierdut suveranitatea.
Interesantă teorie, dar greșită. Nu iți pierzi suveranitatea, ci o delegi. Suveranitatea este a statelor (națiunile nu există ca persoane juridice subiect al dreptului internațional), nu a indivizilor, și așa a fost din toate timpurile (sar peste monarhiile de drept divin, că acolo era individuală, a unui individ însă). Să admitem totuși că activitatea de legiferare s-ar desfășura exclusiv prin referendum. Cea de guvernare (executivă) ar trebui să fie exercitată tot colectiv? Alegerile nu sunt deloc aristocratice prin definiție. ”Cel mai bun” este o noțiune eminamente subiectivă. Nu mai spun că în cazul statelor care nu au sistem de vot uninominal se alege ”cea mai bună listă”. Alăturarea nu este deloc oximoronică, există alegeri nedemocratice, fie în situația în care există alte restricții decât cea de vârstă sau ca urmare a unor condamnări, sau în cazul în care nu există practic opțiuni (sistemele unipartinice sau dictatoriale-apropo, ambele utilizează adesea ”consultarea” prin referendumuri).
LEGIONAR ANALFABET FUNCTIONAL – Suveranismul s-a intins ca o peltea de-a lungul si de-a latul Europei, dar este un curent fals, la fel cum ani in urma a aparut popularismul, cu puzderie de partide ‘populare’.
Din contra, Corneliu Zelea Codreanu nu a fost niciodata ‘suveranist’, ba chiar a fost constient ca Romania nu a fost si nu va fi niciodata independenta. Salvarea tarii poate veni doar dintr-o cat mai nimerita alianta cu o mare putere europeana.
Vremea Germaniei ca mare putere imperiala inca n-a venit, poporul german inca poarta zeghea grea de natiune infranta. Asa cum s-a prezis, asta va dura 100 de ani dupa razboi, deci se cam apropie sorocul, ceea ce va dorim si dvs.
Sunt de acord cu o bună parte din spusele dvs. ”Suveranismul” nostru e (la fel ca foarte multe altele, inclusiv credința strămoșească, poluată de milioane de superstiții păgâne la origine) extrem de original. Seamănă puțin cu cel american în sensul că și acela are o componentă mistică (mai complexă, sunt practic toate cultele neoprotestante, dar și catolici), pe care in Europa nu o găsim decât prin reacția/opoziția la Islam (inclusiv spumele la gură ale dlui Orban V). Dar și ”suveraniștii” noștri (cel puțin CG și mulțimea, oricât s-ar fi dezis GS) doresc salvarea prin alianța cu o putere (fostă mare), euro-asiatică însă, dar ortodoxă peste măsură.
Curente politico-ideologice efemere, fara rezonanta in viata sociala au fost si vor mai fi.
Cel care a rezistat in timp a fost crestin-democratia in RFG, partid creat in graba pe structura fostului partid national-socialist al lui Hitler.
Astfel s-a putut organiza viata politica necesara reconstructiei tarii, si care a durat 60 de ani. Acuma inteleg ca este in destructurare, la putere a venit o oarecare ramura conservatoare.
Urmeaza, prevad eu, o uriasa campanie de inarmare a Germaniei, cu o armata permanenta de 2 milioane de soldati, astfel se va forma puterea imperiala care va prelua comanda in Europa. Dupa 20 de ani, cand s-o implini sorocul, asa cum a zis Hitler.