Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Cultură, imobiliare și delicatețuri diplomatice la Pitești. Partea a II-a, nu neapărat ultima

Zoom Cultură, imobiliare și delicatețuri diplomatice la Pitești. Partea a II-a, nu neapărat ultima

Wrrring-wrriing, sună telefonul. Un număr din Elveția. Alo, domnu’ Cristorian? Da, zic eu, cine întreabă? Melania Trump sînt, he-he. Să știți că îmi place stilul dumneavoastră așa, mai pe mișto. He-he. Cine sînteți? întreb eu încă o dată. Melania Trump, he-he, că așa pare că sînt din ce scrieți. Dar să știți că nu mă asemăn cu ea, poate doar la vestimentație, he-he. Și nu știu cine sînt sursele dumneavoastră, dar numai prostii vă spun. He-he.

Între timp încep să bănuiesc cine e la celălalt capăt al telefonului. Fusesem cu o zi înainte la Pitești, în documentare, și aflasem cîteva lucruri despre o anume doamnă cu pașaport diplomatic, ale cărei interese personale converg cu cele ale unor dezvoltatori locali despre care scrisesem în urmă cu cîteva săptămîni.

Doamnă – zic eu –, mă scuzați, dar sînt pe drum spre cimitir, la priveghiul unei rude, e în regulă dacă revin eu mai tîrziu cu un telefon? Și rămîne să ne auzim după-masă. He-he. Cînd închid telefonul văd și un mesaj de la redacție, cum că mă căutase doamna consul al României la Lugano, Elveția. Mda, chiar deci ea era. Și eu care sperasem să fi fost Melania.

Povestea de la Pitești, cu blocuri construite în situri urbane și abrambureala actelor din minister

Pe scurt, povestea despre care scrisesem în urmă cu cîteva săptămîni sună așa. Niște unii – Titidan SRL – construiesc un bloc în centrul Piteștiului, la adresa I.C. Brătianu nr. 54. Oamenii au toate actele de la Primărie și Direcția Județeană de Cultură cum că treaba e OK, că locul nu-i cuprins în situl de patrimoniu și etc. Dau drumul la lucrare, după care sînt dați în judecată de unii. De la instanță, treaba ajunge la minister, de acolo la INP și se descoperă că terenul era, de fapt, pe un sit de patrimoniu. Și că, în mod normal, n-ar fi putut să se construiască acolo. După care se duce o întreagă luptă, astfel ca ministerul să corecteze ceea ce firma zice că e o “eroare materială” și să scoată respectivul imobil – care e oricum dărîmat de mult – din lista respectivului sit urban de patrimoniu. Și mai ziceam despre toată harababura din minister, despre instituțiile care se contrazic între ele și despre cum se încearcă rezolvarea problemei pe sistem “să facem să fie bine”. Textul îl găsiți în numărul de acum trei săptămîni și pe site-ul revistei.

Șantierul clădirii Titidan, din centrul Piteștiului

Evident, oamenii de la Titidan (în fapt, de la Adidana SRL, firma-soră și cu mai mulți cu bani) ne scriu un drept la replică. La fel de evident, nu-l publicăm, că nu-i publicabil. Însă îmi iau sacoșa la spinare și mă urc pe trenul de Pitești.

Centrul Piteștiului, clădire din imediata apripiere a blocului Titidan

O clădire-problemă între clădiri de patrimoniu și alte posibile clădiri-problemă

Blocul ăsta pe care Titidan SRL îl construiește – încă se construiește la el – e fix în buricul tîrgului. E situat, cum ziceam, la adresa I.C. Brătianu nr. 54 și e înconjurat – ciudățenie – atît de clădiri de patrimoniu, cît și de clădiri noi. În imediata apropiere se află Spitalul Muntenia – sau Spitalul “Brătianu” –, clădire de patrimoniu.

Spitalul Brătienilor, clădire de patrimoniu, din imediata vecinătate a blocului Titidan

Casa Bobancu – casă monument de categoria II, situată la mai puțind e 100m distanță de blocul Titidan

O clădire din spatele lui este tot o clădire de patrimoniu, din ce mi se spune. Peste drum se află Casa Bobancu, monument de categoria II și lîngă care – în conformitate cu legea – nu se poate construi la mai puțin de 100 m. Distanța dintre blocul Titidan și Casa Bobancu e mai mică de 100 m. Mai apoi, însă, se află și cîteva alte clădiri mai noi, să zicem. Una dintre ele este chiar sediul Inspectoratului de Stat în Costrucții. Mda.

Fix sediul ISC. Bașca, pentru că cei de la Titidan acoperă cu construcția absolut tot terenul, desfășurarea de șantier s-a făcut pe domeniul public, în spatele ISC, unde era o parcare a celor din instituție și a locatarilor din casa vecină. Și pentru care, zic cei de la Titidan, plătesc o sumă exorbitantă drept chirie către Primărie.

Și mai interesant, însă, tot lîngă viitoarea clădire a celor de la Titidan se află și Business Forum Pitești, un ditamai blocul de sticlă ridicat în centrul orașului, printre clădiri de patrimoniu. Iar asta e o poveste interesantă, pentru o altă dată. Căci, dacă lucrurile stau așa cum zice INP, și asta e construită tot în zona de sit protejat, tot cam ne-cosher, ca să nu zicem ilegal. Însă asta nu-i făcută de vreun Titidan din ăsta, condus de doi tinerei, frate și soră, ci e a celui mai bogătan dintre bogătanii din Argeș. În spatele investiției ăsteia – făcută cu fonduri Regio, adicătelea bani europeni – se află Gheorghe Badea, cel mai bogat om din județ (70-80 de milioane de europterix avere, zic ziarele care fac topuri cu bogați), cu afaceri în industria auto – produce subansamble pentru autoturisme –, dar și în poveștile cu micro-hidrocentrale, despre care s-a mai scris prin presă. Orișicum, la povestea asta vom reveni. De altfel, în versiunea online a textului, puteți găsi o serie de documente și poze cu zona, clădirile, ce zic autoritățile și întreaga harababură din centrul Piteștiului.

Business Forum Pitești

Întîlnirea cu Titidanii. Cu juristul firmei și o doamnă

În primul rînd, să vă explicăm cine e acest Titidan. Firma, care n-are angajați, e deținută de Dana Maria Ionescu, care-i și administrator, și de Adrian Constantin Ionescu – fratele doamnei Dana. Firma există în fapt pentru clădirea asta, și posibil pentru altele. Adevărata afacere a familiei Ionescu se numește Adidana SRL, unde Adrian Constantin deține 74,875% și unde-i și administrator, iar Dana Maria doar 24,125%. Firma asta, cu cifră de afaceri de ordinul zecilor de milioane și profit pe măsură, se ocupă cu comerțul cu ridicata al produselor chimice. Îngrășăminte agricole, mai exact.

Ei bine, așa cum ziceam, dacă tot ne-au cerut un drept la replică, hai să-i vedem. Poate mai scriem despre ei. Și iată, scriem. Un puști pe nume Robert Roșoi, care abia a terminat Dreptul de cîțiva ani, împreună cu o doamnă simpatică, mă așteaptă la sediul firmelor din Armand Călinescu nr. 2. Tot în centrul Piteștiului. Discutăm despre dreptul la replică. E nepublicabil, zic eu. Ei însă o țin pe a lor, că am greșit. Acum, că l-am mai recitit și eu de cîteva ori și confruntat cu restul documentelor mele, păi, ce să zic: e publicabil. Căci din documentele pe care ni le trimit chiar ei – chiar dacă fac unele sublinieri pe sistem cherrypicking – reiese clar că aveam dreptate în ce am scris.

Discuția e civilizată. Zîmbim. Cine sînt sursele dumneavoastră? Ete, na. Chiar m-au întrebat cine mi-s sursele? Se pare că da (domnule Eduard Hellvig, să știți, pe cuvînt, că n-am zis nimic de dvs.). Apoi îmi zic despre lupta lor în Justiție cu cei care i-au dat în judecată. Cum ăia-s masoni și cum șeful unui ziar local care mai scrie despre problemele lor e tot mason. Aoleu! Sper să nu fie și alieni aici (am aflat ulterior, masonatul ăsta e Club Rotary, unde unul dintre patronii ziarului e coleg cu reclamantul. He-he, cum ar zice duamna consul). Mă amenință subtil – sau, mă rog, îmi pun în vedere, căci doamna blondă, care-l însoțea pe puștanul jurist, era tare simpatică și n-am reușit să citesc amenințare în cuvintele ei – că ne expunem și noi la procese, că pe cei din presa locală i-au dat în judecată și că le cer 500.000.

Oamenii erau altfel îngrijorați și puțin enervați de situație. Practic, ei avuseseră toate actele cînd au început biznisul, iar acum au apărut acte noi care zic că n-ar avea. Le explic că nu pot publica acel drept la replică – care zice, printre altele, că moșnegii invocați de mine nu-s moșnegi, că procesul inițial începuse pe teme de însorire (cu toate că ulterior a fost introdusă și speța apartenenței la situl urban) –, precum și situația “banilor elvețieni” pe care i-am invocat în text. Și mai zice, cu documente, că locul în care au construit ei nu-i în situl urban. Însă, în chiar documentele de la ei, cele semnate de INP, se zice clar, în finalul documentului, că acel loc face parte din situl urban. Asta chiar dacă ei subliniază pe acolo că nu se găsise studiul, că odată era și odată nu, însă din documentul Institutului Național al Patrimoniului reiese clar, la final de text, că e. Deci, haidem, pa.

Ei însă o țin pe a lor, că dacă nu era înainte, nu putea să apară după. Și că dacă a apărut mai tîrziu, clar e o eroare materială. Pe care e la fel de normal să o îndrepte ministerul.

Un PDF și mai multe explicații:

În prima parte, puteți găsi obiecțiile celor de la Titidan cu privire la primul material publicat. Chestii de semantică, de interpretare și de părerologie.

În primul document Direcția de Cultură transmite OMV, fostul proprietar al clădirii, că nu e monument.

În cel de-al doilea document, Primăria Pitești le zice celor de la Titidan că e totul ok și că locul/clădirea nu e în situl urban.

În al treilea document, Direcția Județeană de Patrimoniu transmite aceleași informații – eronate/incomplete, Tribunalului Vîlcea, și le spune că e totul ok, că nu e clădire de patrimoniu sau în situl urban.

În al patrulea document, și Ministerul Culturii transmite o adresă Tribunalului Vîlcea, în care le spune că nu deține documente din care să reiască că imobilul e de patrimoniu ori în situl urban. (e documentul pe care domnul Gămureac i l-a băgat sub nas domnului Breaz, spre semnare) Practic, Ministerul încearcă inducerea în eroare a instanței, cu toate că informațiile de la Minister, provenite de la INP, spun negru pe alb că imobilul SE AFLĂ ÎN  SITUL URBAN.

Al cincilea document, din care SC Titidan SRL subliniază doar ceea ce îi convine – respectiv că în anumite acte clădirea nu apare ca de patrimoniu ori în situl urban – aparține celor de la INP – Institutul Național de Patrimoniu. Mai departe de cherrypicking-ul efectuat de Titidan, la final se pune clar că, ÎN CONCLUZIE, CLĂDIREA FACE PARTE DIN SITUL URBAN. Punct!

Acum, între noi fie vorba, ei au puțintică dreptate. În sensul că își obținuseră toate avizele și autorizațiile. Mă rog, cum ne-a confirmat și doamna consul al României în Elveția, mai puțin avizul de la Ministerul Culturii, atunci cînd au obținut autorizația de construcție. Căci, au gîndit ei, le e de ajuns să aibă hîrtie de la Primărie și de la Direcția Județeană de Cultură. Numai că, iată, nu e.

După ce le explic domnului tinerel jurist și doamnei simpatice că nu e publicabil dreptul la replică, dar că o să public părțile relevante din el, domnulețul mă întreabă, nonșalant, dacă nu-i pot trimite textul înainte să-l public. Gen, să vadă el dacă e bine. Serios! I shit you not! Omul ar fi vrut să-i dau textul înainte, spre informare și, de ce nu, corectură. Îmi vine să mă prăpădesc de rîs. Îi explic că așa ceva nu se poate. Ne zîmbim, ne strîngem mîna și ne luăm rămas-bun. Să fie bine.

Dacă treaba cu construcția blocului n-ar fi ajuns în instanță – proces pornit de un doctor Irimia, patron de clinică în Pitești, și de alți doi cetățeni, acei “niște bătrînei” din primul text –, totul ar fi mers ca pe roate, la umbra documentelor date de Primărie și de Direcția Județeană de Cultură, și în completa ignoranță a ministerului. Cum situația a ajuns la judecată – ce-i drept, în primă instanță reclamanții indicaseră un proces pe teme de studiu de însorire, pe care l-au completat apoi, pe măsură ce au apărut informații –, s-a cerut un punct de vedere de la minister. Care minister a fost chemat cumva să spele putina. De altfel, povestea e fix asta.

În primă fază, ministerul – sub semnătura lui Daniel Breaz (și la propunerea domnului Gămureac, șef al Direcției Cultură din Minister) – transmite o adresă instanței în care zice că nu, clădirea nu e de patrimoniu și în sit urban. Asta se întîmpla pe 8 aprilie. După care, în luna mai, vine INP și zice că da, de fapt este parte integrantă a sitului urban. De altfel, cum se vede (doar pe site) din chiar documentele atașate de Titidan dreptului la replică, deși INP zice în cîteva locuri că nu, în anumite acte – recte un PUZ, o listă mai veche –, imobilul nu făcea parte, în final spune clar că, în concluzie, imobilul FACE PARTE din situl urban. Pam-pam.

Practic, ceea ce făcuse Daniel Breaz prin adresa inițială era, într-un fel, o inducere în eroare a instanței. Și, după ce am scris noi, s-a precipitat treaba. Căci băieții – după ce INP le-a zis negru pe alb că e în sit – încercau o scoatere a imobilului din sit, prin ordin de ministru. Însă treaba, devenind publică, e mai complicată. Că, deh, altfel se fac lucrurile la umbră, sau noaptea, decît în văzul lumii.

Și-apoi, una dintre supărările celor de la Titidan era legată nu de publicarea în sine – din ce am înțeles eu discutînd cu ei –, ci de faptul că se agită apele. Că preia presa locală și că publică fără teamă să mai fie dați în judecată, din moment de buboiul iese la iveală și la nivel național.

Și-apoi, problema cu filiera elvețiană…

Doamna consul onorific al României în Elveția și investitor/cumpărător la Titidan

Se numește Marinela Somazzi Safta și e consul onorific al României la Lugano, Elveția. Cea cu telefonul din primul paragraf. Se face după-masă și-mi termin treburile familiale. Sun eu acum. Alo, doamna Melania? Pronto? Ce? Doamna Melania Trump? – întreb eu din nou. Am vorbit mai devreme…

A, da, domnu’ Cristorian. Stați că vă sun eu imediat, că sînt la Milano cu o prietenă, vă sun în cîteva minute, să trag la umbră.

Și sună doamna consul, și discutăm multe, chestii importante, dar și verzi și uscate, precum întîlnirea ei cu domnul Dragnea, cînd i-a propus în glumă să facă schimb de moșii – a lui din Brazilia pe a ei dintr-o țară inexistentă.

Important, însă, doamna Marinela Somazzi Safta a vrut să clarifice partea cu “vizita de la ambasada Elveției” despre care scrisesem data trecută. Căci, zice ea, nu a fost domnul ambasador acolo, ci ea a mers personal la minister să se intereseze de situația blocului celor de la Titidan. Adică a sunat ea la minister, n-a dat de nimeni, așa că s-a urcat în avion și a fost acolo – în martie – să vadă care-i treaba, de ce se tot tărăgănează lucrurile și ce-i cu problema asta cu situl urban. Căci ea e o luptătoare pentru drepturile investitorilor.

Ea nu e asociată cu domnii de la Titidan. Ea doar a cumpărat un apartament acolo. S-a orientat să fie în centru și aproape de un spital. Căci are și ea o vîrstă, iar soțul ei avusese ceva probleme medicale în trecut. Și de-asta și-a dorit acolo, la Titidan. Apartamentul costă 100.000 de euro. A dat doar 30.000 avans, va mai da 30.000 cînd se ajunge la un anumit nivel cu lucrările și restul la final. E visul ei, să vină acasă, la bătrînețe.

La minister a discutat așa, ca un cetățean îngrijorat, cu secretarul de stat Pugna și cu domnul Gămureac. Nu e normal ca astfel de probleme, liste întocmite nu știu cînd, să fie o piedică în calea investitorilor. Ea a și depus în Senat un document, un memoriu, care cere simplificarea legislației, astfel ca investitorii să nu aibă probleme. A intervenit și în cazul unui investitor elvețian cu un bloc în strada Polonă.

Casa de acolo, din Pitești, de pe I.C. Brătianu nr. 54, era o dărăpănătură. Ea merge des la Pitești. Știe locul. E prietenă cu mulți din lumea bună. E invitată la petreceri și evenimente de către Primărie. Și ea cheamă doctori și oameni de cultură în Elveția. E o persoană activă. Acolo, la locul ăla, ar fi trebuit să se poată construi fără probleme. Are și doctorul Irimia (reclamantul) dreptatea lui, însă, căci celor de la Titidan le lipsea avizul de la minister cînd au obținut autorizația. Dar dacă Primăria ți-a dat autorizație, e normal să fie definitivă, nu?

În opinia ei, apariția imobilului în situl urban e o eroare. O fi pus cineva din pix. Important e să se afle adevărul. Și dacă e, și dacă nu. Și apoi să se rezolve.

Altfel, în ceva mai bine de o oră de discuții, doamna Marinela Somazzi Safta mi-a zis multe. Am și rîs. M-am și mirat. Mi-a trezit și curiozități. Și chiar mă bucură că-i place stilul în care scriem aici, mai ales că, iată, scriem și deducem, din ce ne-a zis, că a făcut un frumos procedeu de intervenție pe lîngă minister, în favoarea unei părți implicate într-un proces, în care ea are o miză. Sigur, nu zece milioane de euro, ca și Titidan, dar un apartament de 100.000. Hai, să ne auzim cu bine. Și ne vedem pe site cu poze și documente.

Citeşte mai multe despre:

2 comentarii

  1. #1

    Frumos, n-am ce zice! De vazut si pe la alte judete si municipii, inclusiv Botosaniul nostru drag!

  2. #2

    Dana Ionescu și duamna Melanie TrSomazzi Safta sunt în “țara cantoanelor” de prin anii’80 cînd viața în România începuse să le pută. Amîndouă au cetățenie confederată încă din mileniul trecut. Au locuit la zece minute de mașină una de alta la Ruvigliana prima și la Lugano Paradiso MTrSomazziSafta timp de cîteva zeci de ani frecventînd același cerc de români securiști de Lugano.
    Mimi mama Danei înainte de Elveția a lucrat la al doilea program de radio național-azi numește România Cultural.
    Deci sunt muuulte fonduri elvețiene în joc.

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

Editoriale
  • Toader s-a făcut băiat mare

    17 septembrie 2019

    Aidoma unui copil fugit de acasă și aciuit în Gara de Nord, Toader Paleologu a fost luat sub pulpană de un drojdier bătrîn și hîrșit în rele, dispus să-l învețe […]

  • Călăreții fără cap

    17 septembrie 2019

    Între pusta maghiară și stepa rusească, pe terenul cu obstacole moștenit de la strămoși, România aleargă, ca un cal deșelat de istorie, să prindă din urmă Occidentul. Singura ei certitudine, […]

  • Votul la fără taxe

    17 septembrie 2019

    79.997 de cetățeni români stabiliți în străinătate s-au înscris fie pentru a vota prin corespondență, fie pentru a solicita să voteze la o secție de votare mai aproape de casă. […]

  • Întoarcerea clasei muncitoare în paradisul capitalist

    10 septembrie 2019

    Dacă-n popor se zice că sula nu știe carte fiindcă la școală a stat tot timpul sub bancă și n-a văzut ce se scrie pe tablă, e clar că noua […]

  • Frăția lichelelor

    10 septembrie 2019

    Scaunul de la Cotroceni, scos la licitație în noiembrie, vine cu un pachet promoțional de putere neagră. Serviciile secrete sînt incluse, pot fi cumpărate practic pe nimic doar păstrîndu-li-se șefii […]

Ultimele articole