Ha! Hai că v-am atras atenția. Da, nu vi se întîmplă frecvent să găsiți cea mai mare extincție a vieții pe Terra și sexul în aceeași propoziție, nu? Ei bine, chestia asta e pe cale să se schimbe.
Acum 252 de milioane de ani, pe la sfîrșitul Permianului, într-un eveniment numit azi, pe bună dreptate, The Great Dying sau Marea Stingere, 90% din viața de pe Terra a dispărut. Pe lîngă extincția asta, moartea dinozaurilor arată ca un bobîrnac dat de Mickey Mouse lui Donald. Pînă acum se credea că o super-erupție vulcanică, pornită prin Siberia, a dus la eliberarea unor cantități meta-industriale de metan, iar asta a pus capăt vieții… mă rog, vieții tuturor. Aproape. Ce se știa cu certitudine este faptul că, prin preajma super-extincției, cantitățile de CO2 au crescut brusc. Da, cam cum se întîmplă acum cu încălzirea globală, doar că mult mai tare. Și teoria mergea așa: super-erupțiile din Siberia duc la eliberarea masivă de metan, care se transformă în CO2 și, în proces, elimină viața pe Terra. O problemă era faptul că erupțiile vulcanice produc gaz într-un mod mai rapid la început, urmat de o scădere lentă. Iar datele noastre spun că dioxidul de carbon a crescut constant.
Ei bine, aici intervine teoria unor americani de la MIT (nu chiar toate studiile sînt făcute de britanici, nu cele serioase, cel puțin). Ăștia zic că totul se trage de la niște microbi, pe nume Methanosarcina, și de la sexul nebun la care s-au dedat. Bine, sînt americani, deci e normal să lege totul de sex. Și vorbim despre niște microbi, deci “sex” e, pe undeva, o exagerare. Cert e că americanii au arătat cum se leagă cîteva lucruri despre care se știa și nu li se găsea o explicație. Și anume: 1) taman atunci apare o explozie a cantității de CO2 din oceane. Activitatea vulcanică pur și simplu nu poate explica toată cantitatea detectată. 2) Tot cam atunci, microbul ăsta, Methanosarcina, a căpătat, de la un alt microb, o genă care îl ajuta să genereze metan din carbonul organic, într-un soi de cerc vicios: mai mult carbon organic în oceane, de la moartea vietăților (și din ce se colectase pînă atunci) – mai mult metan produs și eliberat în atmosferă – și mai multe vietăți moarte din lipsă de oxigen și exces de metan. Și 3) tot în aceeași perioadă apare o explozie de nichel în depozite. Nichelul provine, probabil, de la erupțiile alea din Siberia. Și, fără el, toată povestea cu microbul generator de metan nu ține, pentru că absența nichelului blochează procesul din microb. Deci vulcanii au aruncat nichel la suprafață, microbul (deja căpătase gena șmecheră, generatoare de metan) a dat de nichel și s-a multiplicat super-exponențial, s-au generat cantități absolut uriașe de metan, iar viața, cum o știau ăia din Permian, s-a cam sfîrșit.
Și toate astea de la sex. Că transferul de gene nu se întîmplă așa, pe ochi frumoși, ci prin sex, evident! Păi, dacă microbii ăștia nu se îmbigubau ca chiorii, care cu cine prindea, nu se ajungea la una ca asta. Și, evident, nici la noi.
