Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Cum e azi cu Moromeții

Zoom Cum e azi cu Moromeții

Nu că se împlinesc 65 de ani de cînd Marin Preda a publicat Moromeții 1, ci pentru că acest roman a fost unul dintre cele cîteva cărți care în „obsedantul deceniu” încercau să se opună molohului politic distrugător de cariere literare și care pusese la index autori celebri, răposați sau în viață, pentru a le face loc unor inepți din categoria unui Neculuță sau A. Toma. Pe atunci, în 1955, Preda n-avea nici cel mai mic gînd să scrie și volumul doi, iar atmosfera literară devenise irespirabilă de pe urma realismului socialist.

Preda e cel ce a inventat formula „obsedantul deceniu” despre acea cumplită perioadă. Atunci însă era unul dintre tinerii autori cu origine sănătoasă, pe care partidul unic îi agrea și de la care aștepta opere pentru proslăvirea regimului și a ideologiei sale.

Nu se poate spune că Preda a rămas imun, ca scriitor, la această dublă operațiune. Interzicerea multora dintre clasici sau moderni venea în pandant cu încurajarea unor autori rahitici artistic, dar care se nutreau cu ideologia partidului, în complicitate cu critica literară a vremii.

Ce a făcut special Preda cu Moromeții? Și-a ținut romanul cît a putut de departe de toată agitația ideologică a vremii, deși știa foarte bine că dacă ar fi făcut din Moromete al lui un precursor al luptei de clasă, asta l-ar fi transformat ca autor într-un tenor politic de – poate – același calibru cu triumfătorul Petru Dumitriu.

Asta nu înseamnă însă că Preda n-a dat semne și semnale că e de partea noii Puteri. Căci a fost. Țugurlan al lui, marele nemulțumit din Siliștea-Gumești, e un personaj care a plăcut teribil criticii la vremea aceea. La fel cum a fost aclamat Moromete însuși, cel aflat în conflict cu mai bogatul său vecin Bălosu și cel care îl lua peste picior pe rege, „primul agricultor al țării”, în Poiana lui Iocan, în afară de eternele sale parlamentări cu Jupuitu, perceptorul, din cauza „fonciirii” neplătite.

Altfel spus, Preda și-a plătit și el „birul”, cînd a publicat Moromeții, totuși a știut să-și apere romanul de sindromul Mitrea Cocor sau de nebuniile din Desculț, romanul lui Zaharia Stancu pe care Preda îl detesta și îl considera mincinos în multe privințe.

La data apariției, Moromeții a fost primit cu brațele deschise și, deodată, Preda devine unul dintre cei mai importanți prozatori români contemporani. Ceea ce-l  face să intre în vria succesului: publică apoi cîteva romane slăbuțe, iar în 1967, cînd scoate al doilea volum din Moromeții, nu are nici pe departe succesul la care se aștepta. Moromeții 2 nu are originalitatea sclipitoare a primului volum și aici se simte că Preda vrea să împace și capra regimului, și varza țăranilor săi, care nu vor să intre la „colectivă”.

Recitit azi, Moromeții 2 e mult mai curajos decît a părut la data apariției. Doar că, atunci, faptul că Niculaie Moromete a devenit activist de partid, trimis să se ocupe de colectivizare în Siliștea-Gumești, i-a făcut pe mulți dintre cititorii lui Marin Preda să se dezică de el. Deși, după părerea mea, în Moromeții 2, romancierul e radical împotriva colectivizării. Ceea ce nu și-a permis nimeni să scrie pe atunci. Doar că, pentru a face trecută această împotrivire, Preda își „sacrifică” unul dintre personajele din primul volum al Moromeților, punîndu-l în situația de agent bine intenționat al regimului.

Or, marea dramă a lui Niculaie Moromete, Căpățînosul din primul volum, e că și-a trădat părinții și satul, chiar dacă vrea să-i aducă pe ai săi în armonie cu colectivizarea silită. La data apariției, în 1967, Moromeții 2 a fost privit drept un roman în care Preda a trădat cauza țăranului român de la cîmpie, ca să scrie în contul Moromeților o carte favorabilă despre colectivizarea forțată din anii ’50. Or, după ce a apărut Moromeții 2, la întîlnirile cu cititorii, Preda spunea fără rest că țăranul român nu voia să intre la „colectivă”. Asta fiindcă în roman nu fusese categoric și polemic susținător al acestei idei.

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

tn
Editoriale
  • Institutul pentru Combaterea Horelor

    7 iulie 2020

    Fenomenul horelor românești din primul război mondial a tulburat comandamentul german, care nu prea înțelegea tehnica de luptă a valahilor ce se învîrteau de mama focului înainte de apusul soarelui, […]

  • Limitele unui jucător de golf

    7 iulie 2020

    De pe pajiștea unde obișnuiește să joace golf, președintele Iohannis se pregătea să lanseze România. Din trusa de crose l-a ales mai întîi pe Ludovic Orban, deși putea să aleagă […]

  • Legea și Constituția nu poartă mască. Să le muim!

    7 iulie 2020

    Nu există, am cercetat, nici măcar o singură obligație legală ca onor Constituția să poarte mască atunci când intră într-un spațiu public închis. Nici celelalte legi, ordonanțe simple sau de […]

  • Crime cu miros de pandemie

    30 iunie 2020

    În vreme ce-n largul oceanului patru scafandri s-au repezit cu cuțitele asupra unei balene, să-i taie otgoanele plasei de pescuit ce-o ținea prizonieră, la noi patru polițai au ajutat un […]

  • Vacanța mare

    30 iunie 2020

    Pînă acum, virusul a întrecut știința și, după cum se vede, nu dă semne de oboseală. Fără vaccin și fără tratament, societatea dă din colț în colț, libertatea individuală scade, […]