Îl prinde sau nu-l prinde? Stai, bre, că nu ziceam dacă mai prinde paltonul sau tricoul, sau nu. Cînd ne întrebam, la altă chestie ne gîndeam, cu privire la antrenorul din România. Îl prinde (sau nu) să activeze la orice club? În termeni pompoși, ba chiar lemnoși, mai există, vorba aia, spiritul unui club? Întîmplările ultimei etape ne prilejuiră întrebarea. Și un posibil răspuns.
E cert că Șumudică se pupă la fix cu spiritul Rapidului, întocmai cum și Kopic se potrivește foarte bine cu (muie, desigur) Dinamo. Îi prinde pe amîndoi.
Religia ne interzice să ținem cu Dinamo, ca olteni de rit antic și acceptat, pățiți pe vremea comunismului, pățiți și pe vremea postcomunismului. Totuși, mimînd echidistanța, e greu să îl contești pe Kopic. Kopic chiar e „cîine“, deși a venit din Croația, a readus în Groapă niște valori care au construit cîndva gloria trupei din Ștefan cel Mare. Ambiție, spirit de luptă, determinare – că n-am găsit altă rimă. Un românaș superficial sau un spaniol fițos, așa cum s-a mai întîmplat, zău, nu s-ar potrivi la Dinamo. Fanii lui Dinamo preferă „cîinii“. Kopic și-a găsit locul potrivit, chiar dacă nu latră, mușcă.
Acum, dacă am scăpat de Dinamo (piei, Satano!), ne putem întoarce și la „farmecul vieții“. Adică la Rapid. În doar trei zile de mandat, Șumudică a înfăptuit minunea, prima victorie în acest campionat. Desigur că, mai ales în Giulești, orice minune durează (tot) trei zile. Ar fi însă o blasfemie să zici că Șumi n-ar reprezenta spiritul Rapidului. Se lipește giugiuc. Ca marca de scrisoare, ca muștarul de mititei. Suporterilor de sub Podul Grant le plac antrenorii și jucătorii așa, mai colorați, atît în vorbe, cît și în exprimarea din teren. Șumudică știe care e treaba în Giulești, mînca-ți-aș suflețelul! În Giulești (nu era doar o iluzie a celor care l-au bobinat pe Șucu), n-au cum să se implementeze niște proiecte corporatiste cu un britanic parașutat de nicăieri. Dacă n-o fi fost chiar un român de-al nostru care bunghește spiritul locului, atunci Șucule, tată, mai bine s-ar fi potrivit un italian șmecher, un portughez versatil sau, de ce nu, un neamț temperamental.
Apropo, Jürgen Klopp e liber de contract. S-ar potrivi cu spiritul Rapidului, dar tot mai potrivit e Șumi.
Îi prinde sau nu-i prinde? Nu-i cazul să vorbim despre antrenorii de la Farul și FCSB, despre nașul Gică și finul Gigi. Normal că-i prinde rolul. Sînt sufletul și spiritul clubului. Mai interesant e să ne uităm peste munți, la cluburile transilvane, din Superliga. Sînt doi tipi demni de admirat, oameni liniștiți, la locul lor, chiar dacă situația cluburilor lor nu-i deloc pentru Cupele europene. Sabău la U. Cluj, Măldărășanu la Hermannstadt, da, pe dînșii-i prinde pe bune. Nu-i deloc ușor să găsești potriveala dintre stilul unui antrenor și spiritul unui club. Deși canicula persistă pe meleagurile noastre, destui tehnicieni stau și dîrdîie, sărmanii, înfrigurați de gîndul că nu mai apucă paltonul. Hai România!
