Chiar și la infamiile de presă trebuie să te pricepi, ca să nu rîdă cititorii de tine, fiindcă altfel te dovedești, fabricîndu-le, prost sau ignar. Mai ales cînd te bagi în chestii care te depășesc, precum niște așa-ziși jurnaliști de investigație care și-au depășit limitele incompetenței atacîndu-mă.
Scriu la un serial, București, marea speranță, despre anul 1918 și nu numai despre acel an, cînd Capitala a fost sub ocupație. E un roman-foileton care ține de istoria orală a vremii. E, în parte, istoria unei familii de ardeleni veniți la București în primii ani ai secolului 20, istorie pe care o cunosc chiar de la urmașii acelor ardeleni. E și o frescă a acelor ani, pentru care m-am documentat mai întîi pentru a scrie la alt roman. Cred în istoria văzută de oamenii de rînd, cei care o trăiesc și o și fac, cu sau fără bună știință, chiar dacă nu sînt menționați în cărțile de istorie, mai ales la noi, unde sursele orale și evenimentele văzute de oameni oarecare sînt încă puțin cercetate de istoricii autohtoni, care trebuie să îndrepte și azi mari nedreptăți făcute personajelor cunoscute ale istoriei noastre în perioada istoriografiei comuniste.
Nu m-a deranjat că acest serial a fost sprijinit financiar de Primăria Capitalei, ca majoritatea altor proiecte despre Centenar din mass-media bucureștene, în care se menționează că sînt susținute de Primărie. Ceea ce m-a scos din sărite a fost că în publicistica de pe net s-au găsit niște unii care să acuze Cațavencii că s-ar fi vîndut Primăriei Gabrielei Firea cu acest serial. În acest an, după părerea mea, oricine s-ar fi aflat la conducerea Primăriei Capitalei ar fi trebuit să susțină financiar proiectele bine fundamentate despre Centenar.
Așa că mi se pare o idioțenie să spui despre Cațavencii că s-ar fi dat cu Gabriela Firea fiindcă Primăria Capitalei susține asemenea proiecte mediatice. Oricine ar fi fost primarul Capitalei în acest an, acea persoană ar fi trebuit să sprijine proiectele Centenarului, cu singura obiecție prealabilă ca ele să nu fie niște flapsuri. În cazul serialului din această revistă, dacă s-ar putea argumenta că acest roman-foileton nu merită să fie subvenționat.
Că acuzatorii Cațavencilor sînt jurnaliști care și-au închiriat, dovedit, pînă nu demult condeiul unor politicieni care s-au aflat la putere sau unor instituții care s-au folosit de ei pentru a-și face treburile, asta e problema lor. Deși, dacă au fost plătiți cu bani negri sau din fonduri care nu-și justifică întrebuințarea, cum au și fost unii dintre ei, aventurile lor financiare ar trebui să facă obiectul unor investigații despre corupția din presă.
Jigodiile latra, caravana trece. Nu le dati satisfactie bagabdu-i in seama.