Pe Ana Maria Caia o știți de pe TVR – a fost producătorul celebrei emisiuni de travel “Bazar”. În prezent este deținătoarea unui blog de călătorii, intitulat caia.ro. Se plimbă mult, des și bine. Deci, exact genul de om care îți poate spune unde trebuie să te duci cînd te duci cît mai departe de țară. De data asta este vorba despre insula Sal din Capul Verde.
Ulysses zice că e cel mai frumos băiat din insula Sal. Sigur, minte de îngheaţă apele calde şi turcoaz ale Atlanticului, pentru că micuţul n-are nici o şansă în faţa scufundătorilor, pescarilor, dansatorilor, fotbaliştilor pe care îi poţi vedea la colţul străzii ori al plajei. Dar ne-am acomodat bine cu minciuna şi am petrecut o zi splendidă cutreierînd insula, iar Ulysses a făcut tot ce a fost omeneşte posibil să mă facă să cred asta.
“Ana-Maria, bărbaţii din Capul Verde au două probleme, femeile şi fotbalul”, m-a anunţat demn şi-acestea fiind spuse am început călătoria cu o lecţie de dans, într-un mic bar din Santa Maria. Dai din şold o dată-n dreapta, de două ori în stînga, te unduieşti şi alte chestii de-astea la care noi, oamenii albi, suntem atît de pricepuţi ca nişte găini care ar încerca să facă piruete. Nu mi-a ieşit şi nici nu m-am chinuit.
Din bar am plecat spre mijlocul deşertului să admirăm mirajul. Ape, ape, apăreau fantomatice pe suprafaţa nisipului, sigur, totul era doar o nălucire pentru că insula Sal e uscată complet. Bineînţeles, în mijlocul deşertului era plantată o colibă şi în colibă era, supriză, un alt bar. Băieţii de-acolo au început să mă asedieze cu grog (rachiu de trestie de zahăr) din care degustau şi ei cu avînt, ca să-mi arate prin semne ce yam, yam este. Ulysses a conchis în criolu (limba locală, un amestec de portugheză, franceză, spaniolă, uşor de înţeles pentru latini) că grogul mă va relaxa şi mă va face mai pasională. Eu am înţeles ce-a spus şi l-am sfătuit în engleză să-şi ţină gura.
A venit rîndul lagunei “Ochi Albaştri”, o splendoare între stînci înalte, cu o grotă în capăt. “Dacă înoţi în grotă, toate problemele tale în dragoste vor dispărea”, mi-a şoptit el în ureche, dar eu n-aveam nici o problemă şi sincer, nici nu mă pricep să sar de la 10 metri în apă. Aşa că a hotărît să îmi facă el o demonstraţie de forţă, astfel încît s-a dezbrăcat în chiloţi şi ţuşti. S-a bălăcit, a înotat viteză, a intrat în grotă, a urlat, s-a căţărat din nou pe stînci ca să se arunce cu fente în apă, a repetat asta pînă la epuizare. L-am felicitat pentru programul artistic, iar el cred că s-a gîndit că o schimbare de registru îmi va înmuia inima.
Am mers la o şcoală, unde eu m-am jucat cu copiii, i-am urmărit dansînd şi cîntînd, vreme în care Ulysses încerca să-mi atragă atenţia furînd mingile micuţilor ca să dea gol în minuscula poartă de fotbal ori în coşul de baschet poziţionat la o înălţime potrivită pentru pici de pînă în 10 ani.
În portul pescarilor toni gigant zac în bărci. E gălăgie, se curăţă peşti, se tîrguiesc capturi, copiii se caţără pe bărci şi le împing înspre largul mării, iar adulţii sar în apă să-şi recupereze bunurile. O femeie vinde colţi de rechini, alta stele de mare. Ulysses nu scapă ocazia de a ieşi în evidenţă şi înşfacă un cap de peşte spadă uriaş şi mi-l aduce trofeu. Mă trezesc cu căpăţîna între picioarele mele, neînţelegînd prea bine ce trebuie să fac cu ea.
Îi curm chinul şi-i zic să mergem la hotel. În faţă, să-l alin, îi fac semn şoferului să ne facă o poză. O postez pe Facebook, scriu că Ulysses caută nevastă şi că bărbaţii capo-verdieni au două probleme mari- fotbalul şi femeile. Curg like-urile şi un comentariu se iţeşte obraznic: “Se vede că are o problemă”. Iniţial nu pricep, şi-apoi mă uit mai bine la poză. Eu zîmbesc generos, iar Ulysses are o erecţie.
