Cum ne adresăm noi domnului președinte?

Președintele Iohannis e ca un burete când vine vorba de înmagazinat cunoștințe. Nu știu cât o fi fost de bun ca profesor, dar ca elev e „Wow!“.

În conferințele de presă de la Cotroceni este atât de puțin important ce răspunde președintele. Neprețuit este câte află Klaus Iohannis de la jurnaliști. Îmi amintesc de o vară fierbinte, cu ani în urmă, în care procurorul Portocală se rostogolea peste onoarea DNA-ului în niște înregistrări care țineau mai degrabă de divizia de elită a mafiei decât de cea a unui parchet specializat în anticorupție.

Cândva prin septembrie, după acea vară, apare și președintele nostru, îmbrăcat într-un bronz superb. Șoc și groază, însă: aflat în fața jurnaliștilor, președintele spune că nu a ascultat nici o înregistrare cu procurorul Portocală, că nu știe nimic.

Între timp, însă, a devenit mai curios. Nu mai are lehamitea aia de tip cu bani adus cu forța din vacanță. Altfel, e la fel de habarnist. Dar măcar pare că își dă silința.

Se interesează. Nu știe nimic din ce se întâmplă în țară, e mirat când aude informațiile din interiorul întrebărilor pe care i le pun jurnaliștii.

Și dacă ar avea un program special făcut astfel încât să se ferească de orice informație, parcă tot nu ar fi atât de aerian. Cum să nu știi NIMIC, să nu fi auzit de colonelul de Securitate înmormântat cu onoruri militare de la Cluj? Cu ce să-ți ocupi timpul zile întregi astfel încât să nu dai din întâmplare peste această știre pe Internet, la televizor, pe Facebook? Cum poți fi președintele unei țări și să nu ai habar despre Top 10 știri despre țara ta? Cât de ciudat să fii totuși astfel încât să faci pipi pe toate înștiințările care îți vin de la SRI? Inclusiv revista presei pe care președintele o primește în fiecare zi, de la aceeași structură de securitate națională.

La fiecare conferință de presă, președintele acestei țări intră ca un doctor într-un salon plin de bolnavi. Iar tot ce poate să spună în ajutorul acestor bolnavi de întrebări este câte un „o să mă interesez“ sau fabulosul, cutremurătorul „o să mă interesez pentru dumneavoastră“. Pentru că, nu-i așa, e vorba de țara acelui jurnalist.

2.390 de vizualizări