2026. La un an după reunificarea economică a celor două Corei, un individ inteligent și meticulos poreclit Profesorul își pune în cap să organizeze jaful ideal: angajarea unor infractori mărunți, dar foarte buni, fiecare pe specializarea lui, preluarea controlului tiparniței de bani a statului și plecarea în triumf cu basculanta de cash, fără ca nici un participant, persoană sechestrată sau bandit, să fie rănit. Planul atent elaborat pe hîrtie va suferi însă modificări în procesul aplicării, strategul operațiunii încurcîndu-se între cei patru trilioane de woni tipăriți, greșelile și frustrările subordonaților, criza ostaticilor și relația romantică cu negociatoarea-șefă a Poliției. Sună cunoscut?
Berlin, Tokyo, Rio, Nairobi, Oslo, Helsinki, Moscova, Denver. Pare un traseu de globe-trotter prin orașele lumii, doar pentru cei care n-au văzut La Casa de Papel, odiseea TV a găștii de haiduci moderni care fură de la bogații secolului XXI ca să le dea săracilor doar satisfacția de a se uita la televizor și a jubila că sistemul poate fi păcălit, deși banii ăia vor fi recuperați tot din buzunarul lor.
Money Heist: Korea – Joint Economic Area folosește personajele din La Casa de Papel și spune exact aceeași poveste, doar un pic diferit, dintr-o altă perspectivă, care ține strict de localizare. Se pare că măștile și uniformele gen Squid Game sînt la mare modă în Coreea, din moment ce, în lipsă de alte idei de seriale, a fost produs acest remake care-și dorește să reproducă, odată cu întregul format, și succesul seriei spaniole. Hit and miss, însă: difuzat la prea scurt timp după terminarea originalului, inevitabil, comparațiile nu-i sînt deloc favorabile copiei. Cazul fericit The Office, în care versiunea americană se apropie calitativ foarte mult de modelul britanic, e doar o excepție.
Judecînd doar după ce se vede pe ecran, clona coreeană e cam la fel de bună/proastă ca și originalul. Depinde de gusturi și de exigențe: un telespectator atent la detalii și la validitatea ipotezelor avansate va fi neplăcut surprins; altul, dispus să-și trimită logica în vacanță pentru cîteva ore, ar putea fi mulțumit de rezultat. Dacă tot s-a vrut specularea notorietății titlului, mai potrivit ar fi fost un spin-off, care să nu traducă pur și simplu scenariul în coreeană, pentru o realizare redundantă și inutilă. Era suficient să fi continuat de la singurul lucru diferit (în afara măștilor, care nu mai sînt cu fața lui Dalí) între cele două variante de Money Heist: contextul. Printre împușcături și miorlăituri romantice, se pune o întrebare aparte: What if? Alternativă optimistă a reunificării pașnice a Phenianului cu Seulul prin negocieri diplomatice și consecințele acestei decizii istorice pentru compatrioții despărțiți de mai bine de 70 de ani: iată ideea în jurul căreia se putea construi ceva cu adevărat interesant. Da, dar atunci n-ar mai fi fost Jaful Tiparniței, Gangnam style, sau cum s-o fi spunînd La Casa de Papel în coreeană.
Money Heist: Korea – Joint Economic Area, 2022-, acțiune colorată cu momente romantice, adaptare după seria TV creată de Álex Pina, șase episoade de 63-78 de minute, difuzat de Netflix.
