În timp ce ziariștii adevărați erau târâți pe teren la intervenții fotogenice ale autorităților, eu stăteam în casă, la căldură, și plănuiam cum să iau frâiele județului Tulcea în mod pașnic, fără vărsare de sânge.
Duminică noaptea domnea asupra județului nu doar un vid de putere de zile mari, ci și o izolare cum nu mai văzuse Tulcea din anii în care Dobrogea încă nu venise la pieptul generos al patriei-mamă.
Prefectul Lucian Simion, cam nepromovat, a zis că dă lovitura, așa că se urcase într-un camion 6×6 al Inspectoratului de Urgență, alături de câțiva jurnaliști și angajați fideli, precum și de șeful ISU Tulcea, Florin Bașcău, și pornise la cruciada deszăpezirii. La Agighiol, la numai 19 kilometri distanță de centrul administrativ al județului, o ambulanță se blocase în nămeți. Cu toate cele șase roți trăgând din greu sub camion, ce putea sta în calea afirmării mediatice a domnului prefect? Iarna, băi, iarna asta nenorocită care nu e ca vara, și câmpia care nu e ca muntele au făcut ca prefectul și șeful ISU să nu fie ca pădurarii: salvatori. Și nici ca Bruce Willis n-au fost. Au ajuns, de bine, de rău, pe-aproape de Agighiol, dar s-au împotmolit în zăpadă, la rândul lor. Nu dețin informații de la fața locului, așa că nu voi merge cu presupunerile prea departe. Cert e că, la ora la care ceilalți prefecți țineau teleconferință cu Guvernul, prefectul de Tulcea era printre nămeți, prizonierul vremii haine și al dorinței de imagine ieftină pe banii contribuabililor. Vă dați seama cam ce celulă de criză puteau coordona prefectul și șeful ISU, când ei înghețau în cabina camionului, așteptând ca o mână de pompieri să dea zăpada din fața roților cu lopata.
Căci, da, la lopată s-a lucrat pe drumurile județene din Tulcea, în lipsa utilajelor deja plătite pentru a deszăpezi aceste drumuri în caz că ar ninge. Utilaje care, cum am mai spus, fie lipseau cu desăvârșire, fie n-aveau motorină, fie erau stricate. Pe vremea când județul era condus de un PDL-ist, contractele de deszăpezire, care au facilitat moartea a doi oameni în 2012, au fost subiect de maxim scandal. Acum, când județul este condus de un PSD-ist, ce rost are să mai vorbim despre contracte, despre deszăpezire? E inutil de-a dreptul. Doar firmele de casă ale PDL au fost îndepărtate imediat ce s-au câștigat localele, în locul lor fiind adusă o firmă din Buzău, Mega Edil SRL, pentru care a fost mânărit caietul de sarcini, căci firma cu pricina nu are suficienți angajați nici pentru a deszăpezi o bicicletă, d-apăi un întreg județ.
Nu știu când a scăpat prefectul din “iadul alb”, cum i-au spus ziariștii adevărați cărați la photoshooting, dar dimneață părea că județul nu e condus de nimeni. Toate drumurile care făceau legătura cu alte județe erau blocate de zăpadă. Nu circulau mașini, nu circula nici sporadicul tren, iar avioanele sunt atât de rare pe aeroportul local încât destupăm șampanii în centrul orașului când aterizează unul. Practic, erau create condițiile ideale pentru preluarea puterii.
Cu un prefect răpus după o noapte în care a vrut să se dea mare și nu i-a ieșit, cu un președinte de consiliu județean pe care nu-l găsește nimeni, niciodată, când e cu adevărat nevoie de el, cu un șef al ISU îndopându-se cu aspirine și lipăind ceaiuri fierbinți, nu trebuia decât să intri într-o instituție a administrației locale și să te proclami șef. Bine îmbrăcat, fluturând un telefon prin care, ai fi putut pretinde, ți se adresează însuși Ponta sau, la o adică, trimisul său Dragnea, în jumătate de oră ai fi preluat controlul. De ce, totuși, n-am făcut-o? Nu de lene, dar nu știam câtă vreme mă pot baza pe sprijinul popular. Nu aveam controlul televiziunii locale și nici al radiourilor, dar asta se putea rezolva. Problema cea mai mare a fost că n-am știut ce să fac mai întâi după ce pun mâna pe putere. De obicei, în situațiile astea, angajezi repede toți yesmanii și sicofanții care te-au slugărit în campanie. Dar eu nu avusesem campanie. Luam puterea de unul singur. Pe cine să fi angajat? Până îmi consultam agenda telefonică, până îmi sunam prietenii, se prindeau ăștia și mă detronau. Aș fi vrut să truchez repede niște licitații. Dar îmi veneau în minte doar lucruri de care era nevoie în județ. Iar din astea, cât să furi? Ah, dacă aș fi avut imaginație și aș fi putut inventa eu niște sisteme informatice complicate și scumpe, care să nu funcționeze niciodată, sau niște miniporturi turistice în care să nu tragă nici o barcă, sau niște drumuri pe care să meargă două mașini pe zi… Până să mă hotărăsc s-a făcut seară. Dă-o-n mă-sa de preluare a puterii. E vreme de vin fiert, de o șuetă cu politicienii locali, de o măslină, o atenție, o glumiță pe Facebook. Ați scăpat ușor, băi, de data asta. Dar data viitoare când mai lăsați județul nesupravegheat, să știți că vi-l iau.
9 vizualizări
Domle, la ce fatau are nenea prefectul, nici nu ma mira cum a actionat.