Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Cum să trăiești cu suferința fără să fii masochist

Zoom Cum să trăiești cu suferința fără să fii masochist

Deși titlul ei seamănă cu reclamele acelor guru care le iau banii fraierilor ca să-i învețe calea spre fericirea pe pămînt, cartea lui Kieran Setiya îl justifică sută la sută. Acest profesor de filosofie la MIT, cît se poate de respectabil, și-a dobîndit notorietatea aducînd-o pe regina științelor pe cărările vieții zilnice. Operațiunea lui, aici și în alte opuri ale sale, pornește de la observația că „filosofia nu poate promite fericirea sau o viață ideală, dar poate ajuta ca povara suferințelor umane să fie mai ușoară“.

Setiya a descoperit pe pielea lui cît de grea poate fi viața. După ce în prima tinerețe nu i-a lipsit nimic și a avut o porție consistentă de succes, într-o zi, la 27 de ani, l-a lovit o durere greu de suportat, care îl împiedica pînă și să doarmă noaptea. Medicii la care s-a dus n-au descoperit nimic la analize. Cum clinic era perfect sănătos, nu exista tratament pentru suferința lui, așa că unul dintre medicii la care a fost l-a sfătuit să se obișnuiască cu durerea lui misterioasă, care amenința să-i deraieze întreg cursul vieții. Asta l-a făcut să se gîndească altfel decît pînă atunci la filosofia morală. Nu printr-o bruscă iluminare, ci treptat, pornind de la constatarea că „Nu există leac pentru condiția umană“, Setiya a ajuns la convingerea că „după douăzeci de ani în care am predat și studiat filosofie morală sînt de părere că aceasta poate fi de ajutor“. Cele șapte capitole ale cărții sale sînt tot atîtea trepte ale căii prin care filosofia poate ușura povara suferințelor prin care trec oamenii: Infirmitate, Singurătate, Doliu, Eșec, Nedreptate, Absurditate, Speranță.

Pentru calea lui, Setiya se adresează mai întîi anticilor. Platon, însă, și Aristotel scriu despre viața ideală sau cea mai bună, în care nu e loc pentru suferință. Chiar și vechii stoici, care căutau antidot la adversitățile vieții, „demonstrau o surprinzătoare voioșie“, spune autorul nostru, contrariat că Epictet, fostul sclav roman, e de părere, în Manualul său, că cine s-a născut sclav e bine să-și dorească să nu fie liber, ca să nu-și distrugă viața.

Cînd filosofia nu-i oferă argumente satisfăcătoare pentru a-și susține ideile, Setiya le găsește în literatură sau în muzică, ba chiar și în filme. În Viața e grea apar prințul Mîșkin al lui Dostoievski, a cărui onestă dorință a lui de a face bine semenilor duce la tragedii, Bartleby, negativistul absolut din nuvela lui Melville, Mitul lui Sisif, de Camus, suferința atroce din jurnalul zilnic al lui Alphonse Daudet, Jurnalul de doliu al lui Roland Barthes. Și mulți alții.

Deși se spune că nu dă bine ca autorul însuși să se dea drept exemplu, Setiya își povestește suferințele – și a trecut prin multe! – pentru a-și convinge cititorii că există metode pentru a trăi suportabil cu durerile de tot felul. Cel mai adesea prin compensație. Compensații pe care autorul le descoperă inteligent, sensibil și cu o empatie demnă de un sfînt al suferinzilor. De ce-ar citi însă cartea lui cei care nu suferă de nimic sau cred cu îndîrjire asta? Fiindcă orice ar face vor trece prin suferințele pe care le aduce îmbătrînirea – cea despre care credem, ca și despre moarte, că nu li se poate întîmpla decît altora. Fiindcă nu pot rămîne imuni la suferința celor apropiați, dar și din minima prudență personală că suferința poate veni oricînd și totdeauna pe neașteptate.

Te-ai aștepta, înainte de a deschide cartea lui Setiya, ca ea să te indispună. Să pătrunzi într-o atmosferă de o ucigătoare posomoreală. Paradoxul ei e însă tocmai optimismul care o străbate, cîtuși de puțin masochist, optimismul cuiva care a înțeles că, în pofida tuturor greutăților ei, viața poate fi și altceva decît un calvar de care să încerci să scapi cît mai repede.

Kieran Setiya, Viața este grea. Cum ne poate ajuta filosofia să ne găsim calea, traducere de Radu Șorop, Editura Trei, 2023.

2 comentarii

  1. #1

    Regina stiintelor? Adica matematica? Ce este stiinta si filosofia?

    • #2

      Filosofia avea acest panaș, de regină a științelor, pînă ce științele s-au obrăznicit și i-au cotestat regalitatea.

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

Carne de pui La Provincia
Big Fish
Editoriale
  • De ce Dumnezeu nu-și va cheltui nici măcar mărunţișul cu noi

    4 februarie 2025

    Cînd Cel de Sus, dînd într-o parte norii, să vadă dacă m-am umplut de har, m-a auzit cum ușui cerșetorii că nu am mărunțiș în buzunar, n-a pregetat pe cînd […]

  • Doi lupi

    3 februarie 2025

    „O poveste de demult, de pe vremea dacilor, cînd se spune că lupoaica a simțit că naște, și sărea din piatră în piatră să-și caute o vizuină.“ Așa începe Călin […]

  • Cei doi Antonești

    27 ianuarie 2025

    Un criminal de război antisemit, părtaș la Holocaust, și un șomer repatriat de la Bruxelles, scos de la naftalină din dulapul soției. Ăsta e intervalul de nenorocire și salvare a […]

  • Cristela – viitoarea doamnă a Țării Românești

    21 ianuarie 2025

    Pentru că din blana lupului mort puricii sar să-și caute o altă gazdă, echipa de zgomote din jurul lui Georgescu ar putea sări din mers în căruța cu coviltir aurit […]

  • Curve n-avem, dar vă place organizarea?

    20 ianuarie 2025

    N-avem candidați la președinție, dar organizăm cu rîvnă alegerile. Avem data, noul orar de desfășurare, noile reguli. Avem o tentativă de limitare a libertății de exprimare și un pic de […]

Iubitori de arta