Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Cum scapă cine cine poate în Vest și în Est

Zoom Cum scapă cine cine poate în Vest și în Est

Reeditat după mulți ani la noi, Ivo Andric a trecut prin momente cînd a fost contestat și urît, imediat ce a dispărut Iugoslavia. Nu știu dacă treburile astea l-au mai atins, fiindcă Andric a murit în 1975. Era mîndria literară a Iugoslaviei – ca premiat cu Nobel. Cînd s-a rupt Iugoslavia, croații l-au pus un timp pe lista neagră, fiindcă se declarase sîrb în acte. Și în Bosnia, unde s-a născut, era privit chiorîș, acuzat fiind că ar fi falsificat în cărțile lui istoria locului din perioada ocupației turcești. Pînă la urmă, însă, lucrurile s-au potolit. Sîrbii se laudă cu el, croații și-au amintit de originile sale etnice și se laudă și ei cu Andric. Bosniaciiau ajuns și ei la sentimente cordiale față de celebrul lor fiu prin localizare, pe care nu-l mai acuză că le-ar fi contrafăcut istoria.

Ce-ar fi zis însă scriitorul dacă ar fi apucat destrămarea Iugoslaviei, pe care o iubea? Emir Custurica, bosniacul care are un cult pentru autorul romanului E un pod peste Drina,și azi se declară iugoslav, deși acel stat nu mai există. N-avem de unde ști ce-ar fi spus Andric despre pulverizarea țării în care a crezut. Ar fi avut o vîrstă periculoasă pentru discernămîntul oamenilor, fie ei și scriitori celebri.

Povestirile din acest volum sînt, nici vorbă, scrise din perspectiva unui om de stînga, pentru care lupta cu turcii de pe Cîmpia Mierlei a fost momentul augural al conștiinței naționale a învinșilor. Ceea ce mi se pare azi încă uimitor în povestirile lui Andric e puterea lui de a înțelege cum se schimbă relațiile dintre învinși și învingători, de-a lungul timpului, și mai ales cum conștiința de supuși ai Imperiului Otoman a oamenilor locului se metamorfozează după cum se schimbă afacerile istoriei. Ivo Andric n-are la activ, din cîte știu, vreun Mitrea Cocor, ca Sadoveanu, dar e clar că și el și-a pilotat barca literară după cum a bătut vîntul politicii vremii sale. Asta cred că l-a făcut să scrie povestirea Podul de pe Zepa, care pare un fel de artă poetică a scriitorului aflat sub vremi, dar care nu se lasă învins, ci își vede de treburile sale pînă își vede opera desăvîrșită și apoi dispare. În timp ce finanțatorul podului, un vizir turc,ajunge la concluzia prudentă că nu e cazul să-i apară numele în piatra podului pe care l-a finanțat, pentru a nu stîrni invidii și cleveteli politice.

Altă povestire, unde aflăm de soarta unui clăcaș sîrb din secolul al XIX-lea, e mult mai apăsat de stînga, dar fărăprostiile propagandistice de la noi. Clăcașul care se revoltă nu numai că pierde în încercarea lui de a-și cîștiga drepturile la tribunal, dar ajunge un soi de boschetar care trăiește cîntînd din guzlă pe la hanuri și cîrciumi.

Povestirea care dă titlul cărții, cea cu elefantul vizirului, e de o expresivitate fără cusur. Vizirul turc își aduce un pui de elefant ca să-i facă pe supuși să înțeleagă cît de mare e puterea lui. Plimbat prin oraș, elefantul face stricăciuni uriașe, încît localnicii vor să-l otrăvească. Dar asta numai după ce înțelepții locului ajung la concluzia că așa nu se mai putea trăi. Nu vă spun deznodămîntul povestirii, ca să nu-mi sară în cap Simona Tache, dacă are de gînd să citească cartea asta. Dar cele mai multe dintre povestirile lui I.A. nu țin de lovitura de teatru din final, aia care întoarce lucrurile pe dos, ci își văd liniștite de treaba lor, ca și cum ar fi povești pe care cititorul știe cum să le întoarcă pe dos, față de finalul lor literar. Ca și Camus, Ivo Andric știe că literatura nu e o afacere ideologică, ci chiar dacă se bagă în asemenea treburi, trebuie să-și găsească scăparea în ficțiune, nu în ideologia vremii.

Ivo Andric, Povestea cu elefantul vizirului, traducere de Gellu Naum și Voislava Stoianovici, Editura Polirom, 2020.

1 comentariu

  1. #1

    as mai adauga un nume, cunoscut initiatilor: danilo kis.

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

tn
Editoriale
  • Mozart pe colivă

    19 mai 2020

    Ca oaia bearcă ce-și ține coada iluzorie pe sus, Guvernul României le-a dat austriecilor o lecție de demnitate națională săptămîna trecută, obligîndu-i să trimită un tren special pentru româncelecare-i șterg […]

  • O nouă stafie bîntuie România: propaganda rusă

    19 mai 2020

    Propaganda rusă, poreclită uneori “propaganda pro-rusă”, e o specie eliberată recent pe piață, într-un moment în care anticorupția s-a demonetizat, Ciuma Roșie a trecut în Opoziție, iar pericolul maghiar, folosit […]

  • Nu-l deranjați pe mandolinist!

    19 mai 2020

    Ludovic Orban s-a trezit, fără voia nimănui, un soi de stăpân absolut al României pe durata stării de urgență și, mai nou, pe durata stării de alertă. Din angajatul fictiv […]

  • Sfînta Mona

    12 mai 2020

    Săptămîna trecută, la Ateneu, a avut loc congresul băutorilor de spirt medicinal din România, cu ocazia însființirii celor doisprezece martiri căzuți la datorie într-o singură zi după ce s-au împărtășit […]

  • Sfînta prostie și păcătoasa fecioară din Luxemburg

    12 mai 2020

    Pe lista templelor prostești, ridicate de români unor zeități greșite, pe locul doi, după edificiul cu nume de cod Petrov, vine sanctuarul Laurei Codruța Kövesi. Închinători aiurea s-au mai găsit […]