În timpul Campionatului European de Fotbal, poate unde am fost și noi acolo, orice știre care nu-i despre cele ce se întîmplă pe stadioanele din Germania pică automat pe locul doi. Cel mult vreo crimă mai bizară să tulbure acest clasament. Politichia internă, vax! Sindicalismul, așijderi! Pînă și întreruperea circulației pe Valea Oltului, care i-a făcut pe transportatori să-și iasă din pepeni, e mai puțin interesantă decît o știre de la Eurofotbal. Și dacă România a ieșit prima din grupă, chiar dacă a încasat-o după aceea de la olandezi, ăsta e un semn că țara merge bine, deși mulți o duc prost, cum arată un sondaj de opinie făcut acum, cînd Gică Hagi zice de la manșa unui avion: „Vă vorbește căpitanul!“. Orice declarație a lui Edi Iordănescu, cu toate că s-a retras de la conducerea Naționalei, e de zece ori mai citită decît toate anunțurile premierului în funcție, Ciolacu, la un loc. Căci orgoliul național n-a crescut brusc de la vorbele lui Ciolacu, ci de la patriotismul cu care Drăgușin și ceilalți au dat cu piciorul în minge. (Așa se poate explica cum de s-a ajuns la celebrul război al fotbalului din 1969 dintre El Salvador și Honduras, țări mai pîrlite decît noi, dar mai afisionate.)
Însă și într-o țară mai dobzită decît a noastră, Franța, dacă a zis Mbappé că nu-i place de Marine Le Pen și nici de ce vrea ea, și asta s-a găsit să-i răspunză de sus, că era pe locul întîi după primul tur al alegerilor, s-au întors alegătorii împotriva ei, de-au lăsat-o cu buza umflată. Deși franțujii sînt sătui pînă în gît de imigranți, că de-aia au votat-o pe Le Pen de s-a umflat tărîța în ea, nu te joci cu patriotismul lor fotbalistic!
Politicienii de la noi, care-au vrut să-și bage și ei capul în poza cu tricolori după ce-au cîștigat grupa, nu s-au ales cu ceea ce sperau, ci doar cu miștocăreli de peluză. Iohannis, mai ales, că nu și-a ales bine vorbele. Ciolacu, mai diplomat cu galeria, a scăpat mai ieftin. Iar Simion, deși e produsul aripii ultras a galeriei, s-o fi gîndit să nu întindă coarda la victorie, ca să nu i se rupă peste ochi.
Ieșiți nițel din cenușiul vieții cotidiene, românii s-au simțit deodată mai importanți și mai în rînd cu lumea care o duce bine oricum, inclusiv în fotbal. Și cînd au mai văzut și că sîntem pe locul trei la numărul de spectatori aflați pe stadion la Euro, odată s-au gîndit că am merita și politicieni mai acătării decît cei ce joacă acum în numele lor.
Domnule, lasa fotbalul. Spune-mi si mie, te rog, ce parere ai despre „Revolutie si reforma” , „Pas cu pas” si „Un ostas in slujba tarii”. Eu nu am citit niciuna, si nu pot face un clasament, ca nici nu voi citi vreuna. M-ar interesa care dintre ele merita mai mult sa ramana necitita.