Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Cum te curentează o carte

Zoom Cum te curentează o carte

Încă nu luase Premiul Nobel, dar se vorbea despre el deșănțat de elogios. Citisem cu vreo doi ani înainte un roman subțirel, Colonelului n-are cine să-i scrie, care nu mi s-a părut mare scofală, așa că aproape că uitasem numele autorului. Și cumpăr cartea despre care vuia tîrgul, cu bănuiala că autorul, un columbian cu idei de stînga și prieten de pahar cu Fidel Castro, era încă un produs de piață al propagandei comuniste.

Vreo două zile am lăsat cartea pe masă. Nici măcar n-am răsfoit-o. Poate și din cauză că mi-o lăudase un profesor de la liceu pe care-l bănuiam de snobism literar: vorbea numai despre cărțile luate în brațe de critica de unanimitate. Pe atunci citeam autori excentrici, mai mult străini, și mă canoneam silitor cu Noul Roman Francez. (Cititorii tineri pot fi și ei la fel de snobi ca snobii ajunși la maturitate!)Iar din cînd în cînd mai inventam și eu roata, cu insolența adolescenților care-și închipuie că lumea a început fix în ziua în care s-au născut ei. Tot atunci mă îndrăgostisem de cea mai cuprinzătoare și mai de neatacat definiție a literaturii din cîte s-au dat vreodată: „Literatura este ceea ce știe toată lumea că este“, de Welleck & Warren, acești Ilf și Petrov ai teoriei literaturii.

Deschid cartea într-o seară și, după o pagină, m-am simțit curentat. Mai citisem sud-americani pînă atunci. Argentinienii Borges și Cortázar mă dăduseră amîndoi peste cap. Recursul la metodă al cubanezului Alejo Carpentier îmi plăcuse, Casa verde, romanul peruanului Mario Vargas Llosa, mă intrigase. Nici unul dintre ei însă nu mă curentase. Asta mi se întîmplase doar cu Nouă povestiri de Salinger, cu Maestrul și Margareta romanul lui Bulgakov, și cu povestirea lui KafkaMetamorfoza. Citeam și nu-mi venea să cred că cineva putuse scrie o asemenea carte. N-am lăsat-o din mînă pînă n-am ajuns la ultima frază: „Căci semințiilor condamnate la o sută de ani de singurătate nu li se mai dă o a doua șansă pe pămînt“. Era vreo patru dimineața, dar nu-mi era somn și n-aveam nici un chef să mă culc. Am făcut o plimbare lungă prin cartier, cu cartea în buzunar. Voiam să stau de vorbă cu cineva despre romanul columbianului care avea o figură simpatică, de frizer vorbăreț. Dar cum nu era o oră potrivită pentru telefoane, de vizite neanunțate cu atît mai puțin, vorbeam de unul singur pe stradă și din cînd mai scoteam romanul din buzunar să recitesc cîte o pagină, la lumina vreunui felinar. M-am întors acasă pe la șase, obosit și fără țigări. La nouă dimineața am început să dau telefoane, cu o unică întrebare, pe tonul unei maxime urgențe. Mi-am trezit din somn vreo doi prieteni, care mi-au spus că vorbim mai tîrziu, iar alți cîțiva, închipuiți-vă, nu citiseră romanul.

Am tot dat cartea cu împrumut prietenilor, pînă cînd cineva s-a hotărît să întrerupă circuitul și mi-a spus că o pierduse. Între timp, însă, îmi mai cumpărasem un exemplar pe care să-l recitesc atunci cînd aveam chef. După a zecea lectură cap-coadă n-am mai ținut socoteala de cîte ori am mai citit cartea asta din care știam pe de rost multe pagini, deși n-am o memorie grozavă. Singurul meu regret era că nu știam spaniola ca să pot citi și în originalCien años de soledad.

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

Editoriale
  • Un vaccin la îndemîna oricui

    24 noiembrie 2020

    Patriarhii ortodocși care și-au dat singuri cu cădelnița-n coaie după ce au afirmat că virusul liliacului chinezesc, nefiind creștin, nu are ce căuta în biserică au acum un bun prilej […]

  • Pfizer președinte

    24 noiembrie 2020

    Nu mai sînt paturi la ATI. O spun medicii, o spune presa, o spun pacienții care se agață de viață pe holuri. Ba sînt, spun Orban și Tătaru, care nu […]

  • Cățeii pandemiei

    24 noiembrie 2020

    S-au umplut orașele, în principal, de căței, de obicei de talie mică, abandonați. Mulți sunt câini din acele rase incerte, pe care, pe întuneric, i-au putea confunda cu o pisică, […]

  • Împărat și proletar (Scrisoarea a IV-a, către prieteni)

    17 noiembrie 2020

    Străbunica mea Iulica Bonțideanu, greco-catolică din comuna Soareș, de lîngă Bobîlna, care a dormit toată viața cu capul pe Biblie pînă la vîrsta de 101 ani, avea obiceiul de a […]

  • Poporul fără ardere internă

    17 noiembrie 2020

    Iohannis a risipit un mandat de cinci ani învățînd să citească din prompter și numărînd plopii de două ori pe săptămînă pe drumul spre Sibiu, dar putea să recupereze în […]