După istoria călătoriei cu trenul la români, istoricul Radu Mârza a trecut la mersul la băi în străinătate. Cu succes, după gustul meu. Poate că istoricului clujean i-a venit ideea acestei cărți și din pricină că e colecționar de cărți poștale, nu doar fiindcă a citit o broșură de popularizare a Karlsbadului apărută la 1907, pe cheltuiala urbei, pentru uzul românilor. Altfel, în România de pînă la cel deal doilea război mondial, o carte poștală ilustrată expediată de la Karlsbad conținea, bașca textul propriu-zis, „Salutări de la băile din Karlsbad!“, sugestia că expeditorului îi merge bine financiar, de vreme ce putea să-și caute de sănătate acolo și că stătea la fel de bine și cu ambiția, care-l îndemna să vază (și să fie văzut la fața locului) orașul celor mai vestite băi termale din Europa. Acolo își satisfăceau românii și instinctele turistice, în afară de a urma recomandările medicilor care-i trimiteau „la băi“, să-și repare ficatul, bila, să-și îmblînzească reumatismele sau să le treacă fandacsiile. La Karlsbad se duceau în secolul al XIX-lea boierii cu dare de mînă, după călătorii lungi cu trăsura. Unul dintre primii știuți e un boier oltean petrecăreț, Barbu Știrbei, care la sfîrșitul secolului al XVIII-lea le cere celor de acasă să păstreze secretul călătoriei sale.
Orașul e vechi; căpătase privilegii spre sfîrșitul secolului al XIV-lea, pe vremea regelui Carol al IV-lea, de la care-și luase numele. Cît despre însușirile apelor termale de acolo, ele erau cunoscute cu mult înainte. Karlsbadul a trecut prin incendii și inundații nimicitoare, încît a fost reconstruit de cîteva ori și s-a modernizat de nevoie. Oricum, reputația de Mecca balneologilor o avea încă din secolul al XVIII-lea, iar în veacul următor orașul se dezvoltă vertiginos, odată cu creșterea numărului celor ce-l vizitează în scopuri curative. Dacă, la începuturi, medicii își așteptau clienții la intrarea în terme, pe măsură ce faima stațiunii sporește, balneologii își deschid cabinete permanente sau doar pe durata sezonului. Acolo își stabilesc cartierul general sezonier și cîțiva medici români, care-și fac reclamă și în publicațiile din țară și care anunță în presă că s-au întors de la Karlsbad. Printre acești doctori se numără și Grigore Graur, care era și autorul unor broșuri de popularizare despre cura balneară de la Karlsbad, dar și al unor sfaturi de călătorie ieftină cu trenul de la București la vestita stațiune.
La Karlsbad, devenit în acte Karlovy Vary, după primul război mondial, se duceau în vacanță sau la tratament Regina Maria, politicienii, urmați de jurnaliștii-trompetă, dar și de cei trimiși să-i foarfece, artiștii de succes, divele care țineau concerte acolo, scriitorii mai cu dare de mînă, oamenii de afaceri bogați sau în curs de îmbogățire, impostorii. Radu Mârza are condei pentru întîmplările tuturor și duh de povestitor, la fel cum scrie cu talent și despre viața înfloritorului oraș cosmopolit, care se deschide treptat pentru turiștii de toată mîna, fără a fi scutit însă de tribulațiile dramatice ale istoriei. Karlsbadul e nazificat după invadarea Cehoslovaciei, stalinizat în primii ani de după al doilea război mondial pentru ca, după Revoluția de Catifea, prețurile să facă din Karlovy Vary o stațiune tot mai exclusivistă.
Pentru amatorii de călătorii imaginare, cartea lui Radu Mârza, care e și o istorie a turismului european, face cît un voiaj în timp prin Karlsbadul din La Belle Époque, cînd orașul devenise capitala de vară a Europei.
Radu Mârza, Călători și pacienţi români la Karlsbad. O istorie culturală a mersului la băi pe la 1900, Editura Polirom, 2022.
o vizualizare
