Grupul organizat instalat de partide la căpătîiul companiei aeriene naționale ține morțiș să îngroape TAROM. Dar nu oricum, ci cu ajutor de înmormîntare de la Comisia Europeană. Înainte să bage compania în groapă, cioclii politici vor mai întîi să-i mănînce coliva și să-i vîndă hainele. Să sugă, cu alte cuvinte, ce se mai poate suge din ajutorul de stat pe care directorul general și Consiliul de Administrație, în complicitate cu propria lor incompetență, îl imploră. Ca să obțină acest ajutor, TAROM e obligată să se lase la cheremul unui plan de restructurare idiot, aprobat de CE și de Ministerul Transporturilor, care asfixiază compania, o scoate de pe piață și o duce repede la faliment.
Ei bine, în aceste clipe de scufundare, ce amintesc de baia finală a vaporului Titanic, pe puntea TAROM cîntă orchestra. Orchestra e condusă de doi țambalagii afoni, unul de la PSD și unul de la PNL. Secretarul de stat Bogdan Mîndrescu, pus de PSD, cere Consiliului de Administrație să cumpere cele cinci aeronave B737 Max pe care s-a plătit deja un avans de nouă milioane de dolari. Asta ar însemna că, în plină sărăcie, TAROM s-ar angaja la un efort financiar de 300 de milioane de dolari, incluzînd dobînzile. Celălalt muzicant politic, directorul general Mihăiță Ursu, vrea împuternicire să negocieze el, de capul lui, fără experiență și fără engleză, achiziția a patru aeronave Boeing 737 în leasing operațional și a încă două în leasing financiar. Și aici suma sare ușor de 300 de milioane USD.
În realitate, TAROM nu are un chior. Nu-și poate plăti angajații, nu-și poate plăti dobînzile și nici datoriile. Dar Mîndrescu și Ursu pun compania în situația babei care își caută tichie de mărgăritar. Banii pe care TAROM îi cerșește de la stat în baza angajamentului că se restructurează pînă la faliment sînt, de fapt, mărunțiș. Vorbim de cîteva zeci de milioane care nu fac față nici măcar la costurile operaționale. Dar, dacă sînt angajați în achiziții, acești bani produc comisioane pentru cei mandatați să negocieze și să cumpere. Nu contează că după aia TAROM nu mai apucă să-și ducă la capăt contractele, că va plăti penalități uriașe, că va rămîne și fără bani, și fără avioane. Contează că se smulge cît se poate smulge din avansuri și pe-aci ți-e drumul.
Trebuie ca cititorii să știe că pe masa Ministerului Transporturilor se află soluții de management viabile, capabile să aducă venituri și să ducă rapid compania pe plus. Ministerul însă le ignoră. Ignoră și faptul că Blue Air, compania în care deține 75% din acțiuni, a ieșit din piață și a făcut loc companiei maghiare Wizz Air. Ignoră și faptul că TAROM a renunțat recent la rutele Viena și Barcelona, după un plan care îi cere să renunțe la multe alte rute care leagă România de marile comunități de români. Wizz Air, de altfel, a anunțat, prin vocea directorului său general, că va fi „compania aeriană națională“ a României. Și, ca să nu-i mai lase companiei TAROM nici o șansă, își dezvoltă propria afacere de mentenanță pe aeroportul din Craiova.
În ultimii trei ani, ca și în ultimii treizeci și trei de ani, conducerile instalate de partide la TAROM s-au luptat din răsputeri să jefuiască și să distrugă această companie. Dar niciodată n-au fost atît de aproape de succes ca azi.
