La Cafeneaua lui critică, Ion Bogdan Lefter nu amestecă arta cu politica, de cînd a început să țină această cafenea, cu ani în urmă. Așa că, atunci cînd l-a invitat, joia trecută, pe ministrul Culturii, Daniel Barbu, la o discuție, a anunțat dinainte, ca de obicei, țintarul subiectelor, printre care nu figura Roșia Montană. La întîlnire au apărut și persoane care voiau să discute numai despre Roșia Montană. Cînd gazda cafenelei le-a spus acelor persoane că subiectul nu era în program, din cauză că specificul acestor întîlniri nu prevede dezbateri politice, au protestat ei cît au protestat, i-au zis ministrului diverse chestii, că e vîndut, l-au întrebat cît a luat pentru Roșia Montană și i-au pus pe masă o punguță cu monede autohtone, apoi au plecat. Ce discuție să mai faci după aia? Cînd a ieșit Daniel Barbu de la întîlnire, afară îl așteptau cîteva zeci de protestatari, care i-au lipit pe mașină bancnote în care apărea chipul lui în locul celor cunoscute și i-au zis din nou că e vîndut și-așa mai departe.
Ministrul s-a urcat în mașină, iar atunci cînd s-a spart, cum s-o fi spart, în nici un caz din senin, geamul din spate al automobilului, Daniel Barbu s-a dat jos, a schimbat cîteva cuvinte cu persoanele nemulțumite și, cum între timp mai apăruseră cîțiva polițiști la fața locului, a plecat de acolo fără să-l mai supere nimeni. Să-i faci acum pe nemulțumiți „legionari” sau „anarhiști” e periculos de mult. Legionarii autohtoni săreau la bătaie și mai trăgeau și cu pistolul pentru a-și întări sloganurile, ceea ce nu e cazul, iar anarhiștii contemporani fac și ei mult mai urît decît protestatarii de la noi, cînd au ocazia. Nu știu ce-i spun premierului Ponta consilierii lui, dar un guvern slab se recunoaște după cum reacționează cînd are de-a face cu proteste. Dacă, în loc să se pitească după Parlament, Victor Ponta i-ar fi invitat la discuții de la bun început pe reprezentanții protestatarilor, poate că le-ar fi cîștigat respectul sau, în orice caz, i-ar fi putut convinge că știe cu ce se mănîncă dialogul. La fel cum, sînt convins, dacă ministrul Daniel Barbu i-ar fi cerut permisiunea gazdei să stea de vorbă, într-o paranteză a Cafenelei critice, cu protestatarii care s-au dus acolo, despre subiectul pe care voiau să-l dezbată, nu l-ar mai fi așteptat nimeni afară, la o discuție atît de informală, încît una dintre replici i-a spart geamul din spate al mașinii. Mi s-a părut o dovadă de inteligență politică și de înțelegere a întîmplării faptul că ministrul n-a depus plîngere la Poliție împotriva celor care i-au înconjurat mașina ca să polemizeze cu el. Dar cînd l-am auzit pe Daniel Barbu denunțîndu-l la televizor pe Claudiu Crăciun ca pe marele instigator la agresarea automobilului ministerial, mai cinstit mi s-a părut șoferul care a depus plîngere fiindcă a fost spartă luneta mașinii pe care o avea pe inventar, lăsînd Poliția să-și facă treaba, decît ministrul care i-a pus în spinare lui Claudiu Crăciun o vină mai gravă decît incidentul.
