Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Dacă o zi începe prost, schimbați-vă programul

Zoom Dacă o zi începe prost, schimbați-vă programul

Uneori e bine să crezi în semne. Dacă-ți începi ziua prost, sînt destule posibilități s-o continui și mai prost. Cu gîndul la întîlnirea cu dentista care mă aștepta peste cîteva ore să-mi plombeze o măsea, dar și la micul discurs de mulțumire că primisem Premiul Uniunii Scriitorilor, am împins cana cu cafea, cu cotul, de pe masă. Eram în bucătărie, unde pe jos nu era decît gresie. Am luat repede o cîrpă să adun cioburile și lichidul care se aflase în cană, ca să nu se taie băieții la picioare dacă ar fi intrat în bucătărie.

Mă pricepeam la operațiunea asta din armată. În două minute am adunat cioburile de pe jos. Eram, ca de obicei, cu picioarele goale. O țincușă, pe care n-o observasem, mi-a intrat în talpă. Am extras-o cu o pensetă. Am mai făcut un duș și la ora 10,30 eram cu Daniela la cabinetul stomatologic.

Era un cabinet particular care avea reputația că acolo se tratau și noile personalități ale vremii, politicienii. Doctorița, mititică, dar inimoasă, și ca să-mi umble cu freza la măsea mi-a făcut mai întîi o anestezie locală. S-a apucat apoi de lucru pînă să-și facă anestezia efectul pînă la capăt. Oricum, nu mai simțeam mare lucru. Apoi, mi-a spus Daniela după aceea, m-am înmuiat brusc, de s-au speriat amîndouă. M-au zgîlțîit și ce mi-or mai făcut, că mi-am revenit. Dentista și-a terminat treaba la măseaua mea după vreun sfert de oră. Daniela, în schimb, mi-a spus să mai stau puțin pe unul dintre scaunele din sala de așteptare, înainte de a pleca de acolo.Puținul acela a mai durat vreo jumătate oră.

Cînd am ieșit din cabinet, uitaserăm amîndoi de Premiul Uniunii. Ne-am suit în Marigeta, o Lada 1200, și cînd să ajungem acasă în Drumul Taberei, mi-am adus aminte că trebuia să mă duc să-mi iau și premiul de la Uniune. Întoarce Daniela mașina și ajungem la sediul cel nou al USR, unde acum e un cazinou. Era în 1997, cînd premiile USR nu erau însoțite și de bani. Constau într-o diplomă. Dar orișicît! Îmi trecuse rîndul și m-am mulțumit să fac parte din publicul ultimelor premii anunțate. Ce-i drept, îmi uitasem vorbele de mulțumire la care mă gîndisem acasă, dar erau atît de puțini participanți, îi cunoșteam pe toți, încît pur și simplu le-aș fi povestit aventura mea la dentist, ca să le explic de ce întîrziasem. Altfel, obișnuitele pupături scriitoricești – obicei care nu-mi place cu mult înainte de pandemia asta. Și cum premiile nu erau însoțite și de ceva bani, a fost de la sine înțeles că premiații nu trebuie să invite lumea la restaurant, ca înainte.

Cînd am ajuns acasă, aflăm că unul dintre băieții noștri, cel mare, mîncase pe afară roșcove otrăvitoare. Ne ducem cu el imediat la Spitalul pentru copii „Grigore Alexandrescu”, unde i s-au făcut niște spălături stomacale. Daniela îi dăduse să bea lapte acasă și pentru prima oară în vocea ei blîndă a apărut un ton neînduplecat de comandă: „Petre, trebuie să bei laptele”, de care el își aduce și azi aminte. Pe atunci, Daniela nu era superstițioasă și avea o relație oscilantă cu Bunul Dumnezeu. Dar seara, cînd, de bine, de rău, ne convinseserăm că Petre nu se otrăvisee și că nici mie nu-mi mergea prost după anestezicul dentistei, Daniela îmi spune epuizată că bunica ei îi zisese că într-o zi care începe prost, orice ai avea de făcut, trebuie să-ți amîni treburile pe altă dată.

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

tn
Editoriale
  • Cioclii

    4 august 2020

    Viziunea convalescentului privind în oglindă Fiți gata la harpoane că îngeru-i la copcă în țara cea vestită și rece de sub votcă cu turlele înfipte în nori pînă-n prăsea, momiți-l […]

  • N-a mai mers la pușcărie, hai, măcar, la Primărie!

    4 august 2020

    Așa cum bețivii adevărați își revin spre dimineață dacă simt pe gîtlej un nou pîrîiaș de vodcă, Traian Băsescu dă semne de dezmeticire. Lunga mahmureală politică nu i-a priit. Abstinența, […]

  • România din ce în ce mai puțin educată

    4 august 2020

    Klaus Iohannis este profesor. Nu și-a mai exercitat meseria din 1997, e drept, acela fiind anul în care a părăsit definitiv catedra pentru un post în administrație. Mai întâi inspector […]

  • Martirii carantinei

    28 iulie 2020

    Printr-o ironie a sorții, săptămîna trecută Marea Neagră și-a luat și ea rația de libertate, fiindcă din două sute de mii de samavolnici care s-au scăldat în lipsa de respect […]

  • Cel mai scump dulap din istorie

    28 iulie 2020

    „Am obținut pentru România o sumă impresionantă, 79,9 miliarde de euro“, a zis președintele Iohannis, și s-au găsit destui să se repeadă să-i pupe mîinile ca unui binefăcător. Banii ăștia, […]