Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

DAN LUNGU: „Contraselecția, oportunismul, traseismul și lichelismul transgenerațional sînt boli cronice, absorbite intim în modelul cultural al politicii noastre“

Zoom DAN LUNGU: „Contraselecția, oportunismul, traseismul și lichelismul transgenerațional sînt boli cronice, absorbite intim în modelul cultural al politicii noastre“

Sociolog, universitar, prozator și fost senator. Cărțile lui Dan Lungu au fost traduse în peste douăzeci de țări. Ca politician a avut o experiență dezamăgitoare despre care mi-a vorbit aici. Ca sociolog are opinii interesante despre ascensiunea AUR.

Cristian Teodorescu: Ce ți-a dat și ce ți-a luat Moș Crăciun?

Dan Lungu: Mi-a redat momentele de tihnă în familie, care mi-au lipsit în ultima perioadă atît de agitată. De luat – ca nouă tuturor –, mi-a confiscat normalitatea acestui an. Practic, sîntem cu toții într-un disconfort genealizat la nivel global, ca și cum am trăi temporar pe altă planetă. În condiții de viață în care însuși Moș Crăciun are probleme de legitimitate.

C.T.: Dar politica?

D.L.: Politica înseamnă o experiență foarte diversă. E o lume în sine, foarte greu de înțeles din afară. Cam ca arta. Unii scriu și nu înțeleg de ce nu sînt totuși scriitori cu adevărat. Așa este și în politică – mulți fac manevre de Bahlui și au senzația că-s oameni politici. Or, nu-s. O colcăială de interese nu înseamnă politică. Mi-e tot mai greu să cred că soluțiile bune vin de acolo. Cel puțin în România. În schimb, e obligatoriu să fim cu ochii pe politică mereu. E ca focul. O clipă de neatenție și pîrjolește totul. Sau ca apa – vine în valuri și devastează. Nu știu cît bine face, dar garantat poate face mult rău.

C.T.: Cum de ai ajuns pe un loc neeligibil la alegerile astea?

D.L.: Aici e simplu: n-am fost dispus să fac lucrurile care m-ar fi putut aduce pe un asemenea loc. Am scris pe larg despre metoda autobuzului cu geamuri fumurii, care distorsionează agresiv orice meritocrație. Contraselecția, oportunismul, traseismul și lichelismul transgenerațional sînt boli cronice, absorbite intim în modelul cultural al politicii noastre. A-ți construi o carieră politică înseamnă, printre altele, a te adapta la bolile sistemului.

C.T.: Pentru unii, politica e singura lor meserie, încît dacă nu mai sînt aleși sau numiți ajung șomeri. Or, după mintea mea, în politică trebuie să vii cu competența unei meserii, nu ca fluieră-vînt. Tu ce zici?

D.L.: Oamenii fără nici o meserie sînt extrem de periculoși într-un partid: sînt dispuși la cele mai mari compromisuri, pentru a nu se trezi în afara jocului. Am citit pe fața unora multă încrîncenare. Disperare. Fără politică, ei nu sînt nimic și le este o frică teribilă de asta. De asemenea, sînt cei mai disponibili la traseism, numai să aibă o funcție, un post, o mică sinecură, indiferent unde. De cele mai multe ori, acești politicieni fără meserie sînt ca niște copii de trupă. Au ajuns în tinerețe în siajul unui partid, au făcut servicii unor grupări sau lideri, au prins logica măruntă a cățărării și jocurilor de culise, s-au specializat în viața de partid, de la lipit afișe la micul sau marele trafic de influență. Au crescut pe lîngă partid și au fost plasați în posturi cînd partidul a ajuns la putere, deopotrivă ca răsplată și ca om controlabil, fidel, care răspunde la comenzi fără prea multe cîrcoteli. Așa s-a dezvoltat o adevărată faună politică în România. Asta e cultura politică a multora.

C.T.: Ce părere ai, ca sociolog, despre cum a ajuns în Parlament AUR, despre care mulți n-au auzit?

D.L.: Au ajuns acolo prin votul cetățenilor, nu trebuie să uităm asta, indiferent cît ne place sau mai ales nu ne place situația. De ce i-au votat oamenii, asta e o discuție lungă și absolut necesară. Eu cred că în primul rînd culegem roadele sistemului nostru de educație. Avem un segment important de populație analfabet funcțional, cu o cultură civică precară și o cultură media firavă. Așadar, ușor de manipulat, dar cu acces facil la online. Apoi mai avem o Biserică Ortodoxă puternică, cu capilarități rurale profunde, care nu se dă în lături să joace politic, fie și indirect. Nu puțini preoți de țară au susținut deschis noua formațiune. AUR a coagulat nemulțumirile, frustrările unei părți sociale semnificative. Unioniști, nostalgici după comunism, neolegionari, ortodoxiști, tineri antisistem, luptători viscerali anticorupție, dezamăgiții din diaspora, antivacciniști și-au găsit un stindard politic, cu strigăte de luptă simple.

C.T.: Ce-ți spune ascensiunea în Senat a scriitorului aurist Sorin Lavric?

D.L.: Calitatea lui de ideolog al noului partid este cea care mă îngrijorează, date fiind simpatiile legionare deschise ale domniei-sale. Combinația de neolegionarism, ortodoxism și organizarea de tip paramilitar a galeriilor de fotbal, în care șeful AUR este expert, poate da cele mai neplăcute surprize. Dacă mai adăugăm și rețeaua Frățiilor ortodoxe, care le-a dat o mînă de ajutor în campanie, desenul devine alarmant. Altminteri, am avut ocazia să-l cunosc – superficial, e drept – pe dl Lavric în campania pentru președinția Uniunii Scriitorilor. A fost peste tot în țară la supravegherea urnei de vot, ca om de încredere al domnului Nicolae Manolescu. Mi s-a părut un om foarte amabil, introvertit, scrupulos și corect în proceduri.

C.T.: Adolescenții bășcălioși, dar tandri din povestirile tale din anii ’90 au ajuns acum oameni în toată firea. Ce s-a ales de ei?

D.L.: Așa e, au crescut. Cei mai mulți s-au dus la muncă în străinătate, presupun. Unii apar ca personaje în Fetița care se juca de-a Dumnezeu, în Italia. Unul dintre adolescenți, de pe strada Salcîmilor, a ajuns jurnalist în Cum să uiți o femeie.

C.T.: Nepoții babei tale comuniste au intrat cumva în politică?

D.L.: Alice, fata „babei comuniste“, s-a căsătorit în Canada. Colegii ei de la asociație făceau campanie prin telefon, sunîndu-și rudele din țară, să nu voteze cu foștii comuniști. Copiii lor au crescut, au peste douăzeci de ani. Unii nu se mai raportează decît accidental la România, dar alții au intrat în politică, în diaspora românească. Generația lor echivalentă din România a fost în stradă la proteste.

C.T.: Ce ți-a dat de înțeles absenteismul mai mare ca niciodată de la alegerile parlamentare?

D.L.: Este pentru prima dată cînd absenteismul nu mai favorizează în mod aproape exclusiv PSD. Generațiile în vîrstă au fost ținute în casă de COVID mai mult decît tinerii. Printre altele, asta a făcut posibilă și ascensiunea AUR. Dar procentul celor care nu au ieșit la vot este mult prea mare pentru a-l pune doar în seama pandemiei. E un absenteism record, istoric, ceea ce trădează și o dezamăgire enormă, o lipsă de încredere în posibilitatea schimbării și în clasa politică. În fond, este o veste foarte proastă pentru democrația românească. E un culoar deschis populismului.

C.T.: Varujan Vosganian continuă să se pretindă prim-vicepreședinte al Uniunii Scriitorilor, deși a primit sentință definitivă că nu e, de la Curtea de Apel București. Pe ce s-o bizui?

D.L.: Situația de la Uniunea Scriitorilor este încîlcită rău, dar deciziile Justiției sînt obligatorii pentru toată lumea. Cred că niciodată breasla noastră nu a fost într-o situație mai proastă. Legalitatea e aruncată în aer, iar proiectele nu se văd. N-am auzit de nici un proiect de sprijin al scriitorilor în vîrstă în perioada pandemiei, deși media de vîrstă este foarte ridicată. Am sentimentul că scriitorii sînt din ce în ce mai singuri. Nici Institutul Cultural Român nu mai este ce era odată, nu se simte nici un fel de efervescență în jurul lui. Ministerul Culturii, la rîndul său, se comportă de parcă scriitorii n-ar exista. Fondul de achiziții pentru biblioteci – care ar dezmorți întreg lanțul editorial, pînă la autor –, deși prevăzut de lege, lipsește cu desăvîrșire.

C.T.: În pandemie ai și scris sau te-ai mulțumit să cugeți?

D.L.: A fost o perioadă foarte amestecată, ca pentru toată lumea. Paradoxul este că, deși ai mai mult timp la dispoziție decît în mod obișnuit, de cele mai multe ori nu ai chef de nimic. Am lucrat la mai multe proiecte literare, aflate în diferite faze. E pentru prima dată cînd fac asta, de regulă mă focalizez pe un singur proiect, pe care îl duc pînă la capăt. Am reușit să înaintez și cu romanul aflat în lucru, sper ca anul viitor să fie gata. Una peste alta, n-a fost chiar rău.

Citeşte mai multe despre:

1 comentariu

  1. #1

    bun, toata lumea radiografiaza, trage concluzii, analizeaza, face caterinca.
    Care este solutia? Si peste 30 de ani aceleasi caterinci, concluzii si analize le vom auzi.
    In schimb eu am nevoie de solutii, viabile! Insa nu am vazut aceste solutii nici macar expuse d’apoi discutate si eventual aplicate.

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

Editoriale
  • Cum să nu murim

    19 ianuarie 2021

    Mihai Eminescu a învățat să moară cu mult înainte de-a muri la un azil de nebuni și-a mai murit o dată cînd a ajuns nume de cofetărie în orășelele de […]

  • Școală să fie, dar și pușcărie!

    19 ianuarie 2021

    România se împarte iar în două: vaccinații și ceilalți. Elixirul Pfizer vine în doze mici și selective, așa că viața normală are de stat la coadă încă multe luni. Așa […]

  • Ce frumoasă vaccinare!

    19 ianuarie 2021

    „Trebuie să fim pregătiți și tocmai de aceea am convocat astăzi o întâlnire cu ministrul Sănătății și cu experții din domeniul vaccinologiei. Am evaluat stadiul pregătirilor României și am discutat […]

  • Metamorfoza țăranului român

    12 ianuarie 2021

    Dacă pînă acum cinci-șase ani mă dădeam de ceasul morții că boarea societății de consum a ocolit satele românești, astăzi cantitatea de supermarket-uri și de superbet-uri pe cap de băștinaș […]

  • Vaccinați, băieți, orice, numai vaccinați!

    12 ianuarie 2021

    Campania de vaccinare a devenit o tristă eroare de vorbire. Iohannis și-a retras capul din prompter și l-a lăsat pe bietul colonel Gheorghiță să încaseze singur cartușele urii populare, pe […]