Cînd Andreea Tonciu livrează către populaţie o prostie, într-un show monden, îţi reglează pulsul şi-ţi scade colesterolul: te simţi bine, toate-s la locul lor. Femeia se prezintă conştiincios doar la emisiuni compatibile cu IQ-ul şi sfera ei de interes. Nu se bosumflă la cameră, nemulţumită că lumea o crede tută, cînd, de fapt, e licenţiată în astrofizică. Are genul de ţopism benign care mai că ţi-o face simpatică.
N-am avut norocul ăsta cu Dan Negru, autoritatea supremă în materie de „divertisment de calitate“ marca Intact. Acest „domnu’ Dan“ al formatelor distractive a fost implicat în cele mai importante proiecte ale Antenei (ciudat că n-a prins şi-un post de jurat-şef la X-Factor). De curînd, i s-a dat pe mînă un concurs de cultură generală: Cu banii jos.
Proptindu-şi la CV încă o emisiune cu ştaif, Negru anunţă, în debutul fiecărei ediţii, întîlnirea cu „oameni frumoşi“, care pun mare preţ pe carte. Îi prezintă cu încîntarea cu care un puşti de 10 ani îşi arată julitura nasoală de după o căzătură cu bicicleta. Ca pe nişte ciudăţenii exemplare, la care ar trebui să ia aminte ignoranţii.
Ciudăţenia reală este Negru, care-şi eclipsează constant concurenţii. Pe două surori venite din Mongolia nu le-a scos, un joc întreg, din „mongoleze“. „Ai copilărit în Argeş? În judeţul ăsta, Cîmpulung Muscel?“, l-a întrebat senin pe Marcel Pavel. „E important să aveţi proprietatea termenilor“, le repeta unor concurente, după care a vorbit despre Jay Leno şi „guşa* lui formidabilă“. În capul lui Negru teancurile de 5 se numesc „fişicuri“, iar hîrtiile cu pricina – „bacnote“. Vorbeşte firesc despre „Mario Varga Llosa“, „Şpilberg“, „OpraH“, „Nobăl“ (cu accent pe ă). La el peştele care se pune în salata Caesar se pronunţă „anşOa“ şi numără trei silabe. Iar un individ care face pe nebunul se cheamă că „n-are toate ţiglele pe cap“.
Pînă acum, omul se consacrase prin nişte salarii mari şi o zgîrcenie direct proporţională cu ele. Dar de cînd prezintă emisiunea Cu banii jos a făcut un pas înainte: va deveni celebru şi pentru aderenţa lui la cultură pe sistemul „nucă-n perete“. Sau, cum ar zice, probabil, Dan Negru însuşi: „Mă potrivesc cu asta ca pruna-n geam“.
* care nu-i deloc totuna cu bărbia lui fabuloasă.
