Dare de seamă despre caracatița, eminamente pesedistă, 112

Să vă spunem de ce s-a născut cu cruci în sânge

Sistemul Național Unic pentru Apeluri de Urgență (SNUAU), mai pe scurt, 112. Pentru implementarea SNUAU s-a înscris în competiție crema mondială a consorțiilor și firmelor de telecomunicații. Am reperat grupul de trei companii din domeniul comunicațiilor alcătuit din Ericsson Business Network AB Suedia, Motorola Communication Israel Ltd. și compania integratoare și finanțatoare Kongsberg Defence Communication Norvegia. Compania Alcatel Franța plutea pe lângă cele trei, încercând să-și facă loc la masa bucatelor. Nae Bedros, președintele Alcatel România, a apelat la toate resursele pentru a-și ține loc la coadă.

S-a știut de la cabinetul Năstase, prin Micky Șpagă,

alias Petru Șerban Mihăilescu, fostul secretar general al Guvernului și actual senator PSD, că Năstase va încredința prin atribuire directă proiectul SNUAU unui ales pe sprânceană. A fi ales, pe vremea aceea, însemna să vii cu valiza burdușită de teancuri de câte 10.000 $ la ușa lui Micky Șpagă. Cele trei companii, fără Alcatel, au organizat primul sistem-pilot 112 în județul lui Năstase, Prahova, condus și atunci, ca și acum, de Mircea Cosma. În adresa nr. S/160 din 23 aprilie 2001, președintele CJ Prahova, Mircea Cosma, îi scrie entuziasmat lui Micky Șpagă: “Consilierii județeni au apreciat performanțele sistemului-pilot propus și consideră că județul Prahova oferă condiții optime pentru implementarea unui astfel de sistem”.

În mod neașteptat, la data de 27 iunie 2001,

cabinetul Năstase a promulgat Hotărârea de Guvern nr. 617/2001, prin care a atribuit contractul de achiziție publică pentru implementarea SNUAU unui cu totul și cu totul nou în peisaj oaspete de vază, firma canadiană Nikra Communications Inc. Montréal. Vorbim așadar de o Hotărâre de Guvern emisă în timpul lui Năstase și contrasemnată de fostul și actualul ministru al Comunicațiilor, Dan Nica. Și pentru că șpaga canadienilor nu a fost suficient de mare și, între timp, ștacheta a crescut amețitor, canadienii sunt dați la o parte, cu tot cu HG 617, și în locul lor reapar suedezii de la Ericsson.

Se întâmplă în 2003, tot în timpul guvernării Năstase,

și tot cu Dan Nica în fruntea Comunicațiilor. Și se mai întâmplă ca Ericsson să pună mâna singur pe contractul SNUAU, în valoare de 40 de milioane de euro, fără celelalte surate cu care participase la proiectul-pilot din Prahova, respectiv Motorola Communication Israel Ltd. și compania integratoare și finanțatoare Kongsberg Defence Communication Norvegia. Așa cum se știe deja, dar nu s-au făcut cercetări penale suficiente pe tema asta, s-au decartat șpăgi de 7 milioane $, deturnate din contul Ericsson de către Thomas Lundin, șeful sucursalei România a Ericsson. Banii au fost împărțiți, în 2003, între Dan Nica, Antoniu Petrescu, fost vicepreședinte Ericsson România, și generalul Tudor Tănase, fostul șef al STS, și e mai mult ca sigur că părți semnificative au ajuns în buzunarul lui Micky Șpagă.

Șandramaua suedeză a funcționat ca naiba.

România nu și-a îndeplinit obligațiile de stat membru pentru aplicarea corectă a Directivei 2002/22/CE, cu privire la apelul unic 112, deoarece informațiile de localizare a apelantului nu erau puse la dispoziția serviciilor de urgență pentru apelanții din rețelele publice de telefonie mobilă. Astfel, Comisia Europeană a decis să sesizeze Curtea de Justiție a Comunităților Europene cu privire la încălcarea obligațiilor de stat membru de către România pentru indisponibilitatea informațiilor de localizare a apelantului pentru apelurile către serviciul de urgență 112. România a primit un ultim termen de trei luni pentru a remedia problemele sesizate de Comisia Europeană la data de 18 decembrie 2008, termen în care trebuiau stabilite și implementate noile soluții de asigurare a accesului la serviciul de urgență 112.

Ce nu se spune, iarăși, este că Romtelecom

a avut obligația de a furniza conectarea SNUAU cu rețelele publice de telefonie din România. Astfel, în vederea furnizării accesului la serviciul de urgență 112, furnizorii de rețele publice de telefonie au fost nevoiți să se interconecteze, direct sau indirect, cu Romtelecom. În baza informațiilor furnizate de către STS, administratorul SNUAU, Romtelecom a pus la dispoziția acestuia o ofertă privind serviciile de interconectare cu rețeaua publică de telefonie pe care o operează, în vederea asigurării comunicațiilor către SNUAU. Apariția Romtelecom în această ecuație schimbă datele problemei, iar afacerea STS/112 intră pe o nouă turnantă ce așteaptă fragede dezvăluiri, proaspete dări în gât și intevenții energice din partea Parchetelor militare.