Booon, deci ce-am reținut noi de data trecută? Nimic, da’ nu-i bai, reluăm într-o frază. Am descoperit, cu argumente logice, că anotimpurile nu vin de la distanța variabilă dintre noi și Soare. Și nici de la faptul că o emisferă e mai departe de Soare și una mai aproape, din cauză că axa Pămîntului este înclinată față de orbită. Ca o furculiță înfiptă înclinat în pizza, nu vertical. Pizza e orbita, furculița e axa, în exemplul meu. Deși e destul de prost: cine mănîncă pizza cu furculița?
Mă rog, lăsînd considerentele de practică gastronomică deoparte, să știți că motivul principal pentru care avem anotimpuri este, totuși, înclinarea axei polilor față de planul în care se învîrte Terra în jurul Soarelui. Și asta din două “submotive”: înclinarea axei face ca Soarele să urce mai sus pe cer în emisfera dinspre Soare și tot acolo zilele sînt mai lungi și nopțile mai scurte.
Uite, v-am pregătit și un desen. Am luat Pămîntul în două extreme pe orbită: la solstițiul de iarnă (noaptea cea mai lungă) și la cel de vară (ziua cea mai lungă). Aici se văd din prima (și din a doua) submotivele. Primul: linia aia roșie e verticala Bucureștiului. Adică ce vedem cînd ne uităm fix în sus. Iar lanterna reprezintă Soarele. Și vedeți ușor că vara Soarele e mai sus pe cer. Iar asta înseamnă (și aici ne ajută pata roșie din jurul Bucureștiului) că aceeași cantitate de lumină cade pe o arie mai mică vara și pe una mai mare iarna. Deci vara pămîntul se încălzește mai mult, lumina solară e concentrată pe suprafețe mai mici. Iarna Soarele nu urcă la fel de sus pe cer, deci lumina vine puțin cîș de la el, pe o suprafață mai mare. Asta-i prima parte. În plus, uitați-vă și la linia verde. Ea reprezintă drumul Bucureștiului în 24 de ore, în jurul axei polare. Că doar așa ne învîrtim în rotația zilnică a Terrei. Și se vede ușor din desen că vara orașul petrece mai mult timp în lumină și iarna mai mult în întuneric. Iar dacă nu vedeți din desen, căscați puțin ochii la realitatea înconjurătoare. Vă spun eu că așa se întîmplă.
Ei, cele două, luate împreună, fac ca vara să primim mult mai multă lumină solară, și deci căldură, decît iarna. Iar cantitatea de căldură primită duce la apariția anotimpurilor în zonele temperate. Adică pe la jumatea drumului între ecuator și poli. Și, dacă studiați mai mult desenul, vă prindeți că în zona ecuatorului diferențele între vară și iarnă nu sînt prea mari, iar la poli sînt cam extreme. Și dacă nu vă prindeți, vă suflu eu: la ecuator, orice zi are 12 ore de lumină și 12 de întuneric. Iar la poli avem 179 de zile de întuneric și 186 de lumină. Dar despre extremele astea și scenarii extreme (cum ar fi dacă Pămîntul ar fi înclinat mai mult sau mai puțin pe orbită), povestim în episodul 3.